ComenteazăCând ne gândim la Jocurile Olimpice de Iarnă, le asociem cu imagini cu pârtii montane pline de zăpadă, patinoare şi atleţi în echipamente sportive pentru temperaturi scăzute.
În mod tradiţional, acest eveniment sportiv a fost găzduit de locuri cu o cantitate anuală de zăpadă de peste 760 centimetri sau mai mult.
În mod normal, munţii care găzduiesc competiţiile pe zăpadă de la Jocurile Olimpice de Iarnă din Beijing au parte de numai câţiva centimetri de zăpadă în fiecare lună de iarnă, motiv pentru care competiţiile din 2022 se ţin pe zăpadă artificială. Exceptând cazul unor anomalii meteo extreme, această regiune rămâne în tonuri de maro şi verde, aproape complet lipsită de zăpadă.
Peter Veals, profesor de ştiinţe atmosferice la Universitatea din Utah, specializat în zăpadă şi climă montană, explică, într-un articol The Conversation, care sunt diferenţele dintre zăpada artificială şi cea naturală şi de ce ele contează.
Cum se face zăpada artificială
Chiar dacă şi zăpada artificială, şi cea naturală sunt tot apă îngheţată, majoritatea schiorilor şi snowboarderilor pot imediat să recunoască diferenţa.
Metoda tradiţională de a face zăpadă foloseşte apă înalt presurizată, aer comprimat şi duze specializate, pentru a sufla în aer mici particule lichide, care apoi îngheaţă în timp ce cad la sol.
Pentru a face zăpadă însă, nu e suficient să te asiguri că aerul este suficient de rece. Apa pură nu îngheaţă până când nu e răcită la aproximativ -40 de grade Celsius. Doar în prezenţa particulelor microscopice suspendate din apă, aceasta poate îngheţa la punctul de 0 grade Celsius. Aceste particule, cunoscute drept nuclee de gheaţă, acţionează ca un fel de schele ce permit cristalelor de gheaţă să se formeze.
În absenţa lor, ar fi foarte greu ca apa să se transforme în gheaţă. Diferite particule pot să crească sau scadă temperaturile de îngheţ, în funcţie de configuraţia lor moleculară specifică.
Două dintre cele mai bune nuclee de gheaţă sunt iodura de argint şi o proteină produsă de bacteria Pseudomonas syringae. Cele mai multe sisteme de produs zăpada adaugă o formă comercială a proteinei bacteriene în apă, pentru a se asigura că majoritatea micilor picături îngheaţă înainte de a atinge solul, explică Peter Veals.
Alunecatul pe zăpadă artificială
Zăpada naturală porneşte, în schimb, din nori, sub forma unor mici cristale de gheaţă pe un nucleu de gheaţă. Când cristalul pică prin aer, creşte şi se transformă într-un fulg clasic cu şase părţi.
Prin comparaţie, zăpada artificială îngheaţă rapid dintr-o singură picătură de apă. Ceea ce rezultă sunt miliarde de sfere foarte mici de gheaţă. Poate să arate ca zăpada naturală, dar se simte foarte diferit.
Mulţumită faptului că micile sfere de gheaţă se aglomerează foarte dens – şi că o parte din ele poate nici nu au îngheţat până ce au atins solul – zăpada artificială se simte des ca fiind dură şi mai asemănătoare cu gheaţa.
Zăpada naturală, proaspătă, ca o pudră, pe de altă parte, oferă schiorilor şi snowboarderilor senzaţia de imponderabilitate, când coboară de pe munte. Acest lucru se întâmplă pentru că, în acest caz, cristalele de zăpadă naturală se așază foarte lejer. Un strat proaspăt de „zăpadă-pudră” este 95% sau mai mult… aer.
Chiar dacă schiorii amatori visează mai degrabă la această zăpadă, schiorii olimpici au gusturi diferite. Participanţii la curse, unde viteza contează cel mai mult, vor să alunece cât de repede posibil şi să poată face întoarceri strânse, în forţă. Starea mai densă şi mai similară gheţii a zăpezii artificiale este, în acest sens, mai potrivită, explică Veals.
De fapt, organizatorii curselor adaugă deseori apă (lichidă) pe pârtiile cu zăpadă naturală, apă care apoi îngheaţă şi asigură o suprafaţă consistentă, rezistentă pentru concurenţi.
Un alt aspect de luat în calcul este faptul că ninsorile naturale produc deseori luminozitate ternă şi vizibilitate scăzută – condiţii grele pentru o cursă. Ninsorile foarte puternice pot duce la anularea curselor de schi cum s-a întâmplat, în 1998, la Jocurile de la Nagano. Pentru concurenţi, cerul senin şi zăpada artificială oferă, aşadar, un avantaj.
Şi zăpada artificială are propriile dezavantaje. Snowboarderii şi schiorii artistici, de freestyle, care zboară sau sar acrobatic de la mari înălţimi par să prefere suprafeţele mai moi ale zăpezii naturale, din motive de siguranţă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru schiorii nordici, care au avertizat recent în legătură cu pericolele reprezentate în zăpada artificială în cazul căderilor (suprafeţele mai dure cresc riscul de accidentări).
Costurile de mediu ale primelor Jocuri Olimpice fără zăpadă naturală
Dincolo de preferinţele variate ale atleţilor, primele Jocuri Olimpice fără zăpadă naturală vor avea un impact semnificativ şi asupra mediului, după cum explică, într-un alt articol The Conversation, Madeleine Orr, specialistă în ecologia sportivă la Institutul de Business Sportiv de la Universitatea Loughborough.
China a pretins că Jocurile Olimpice sunt 100% alimentate cu energie verde şi că organizatorii de la Beijing au făcut toate eforturile posibile pentru a asigura accesul la energii regenerabile. O analiză a site-ului Carbon Brief a sugerat că Zhangjjiakou poate genera mai multă energie verde decât majoritatea ţărilor şi reţeaua sa pilot poate furniza electricitate pentru Beijing şi regiunile vecine.
Şi totuşi, odată ce se vor încheia Jocurile, cum va continua China să furnizeze energie pentru zecile de staţiuni de schi şi patinoare construite în toată ţara pentru a-şi îndeplini promisiunea de a aduce 300 milioane de participanţi noi către sporturile de iarnă?
Să asiguri o rezervă continuă de zăpadă falsă este o soluţie tehnică foarte complicată, printre altele, pentru că implică folosirea a peste 222 milioane de litri de apă – suficient pentru a umple 800 de bazine olimpice.
Ce efect va avea folosirea acestei cantităţi de apă
Dacă regiunea are suficiente zile călduroase şi zăpada se va topi, necesarul de apă ar putea creşte, explică Orr. Estimările oferite de comitetul de organizare de la Beijing indică faptul că Jocurile Olimpice vor folosi aproximativ 4% din rezerva de apă din Yanqing şi 2,6% din Zhangjiakou. Sunt cifre importante, dar îngropate adânc în raport. Cercetătorii de la Universitatea din Strasbourg şi din China au raportat că e posibil să fie nevoie chiar de mai multă apă, în funcţie de cum se vor desfăşura Jocurile Olimpice.
Jocurile Paralimpice au loc o lună mai târziu, când vremea va fi probabil mai călduroasă şi mai uscată. În acest punct, producţia zăpezii artificiale va creşte probabil.
Nu în ultimul rând, trebuie văzut ce se întâmplă când atât de multă zăpadă se topeşte.
Aproximativ 800.000 de metri pătraţi de teren altfel uscat vor fi acoperiți de zăpadă artificială. Pânza freatică poate primi o parte din apa rezultată, dar probabil că nu aşa multă, mai ales dacă se topeşte rapid.
Este foarte greu să spunem cu exactitate cum va arăta fenomenul, pentru că majoritatea cercetărilor efectuate au luat în calcul contexte cu zăpadă naturală sau un amestec naturală-artificială. Oamenii de ştiinţă nu au investigat consecinţele topirii rapide a zăpezii artificiale 100%. Ce va urma va fi practic un studiu de caz, explică Orr.
„Ştim că organizatorii au în plan să recapteze apa când se topeşte zăpada, dar e imposibil să o capteze pe toată. Cercetările anterioare sugerează că trebuie să ne aşteptăm la fenomene ca eroziunea rocilor şi distrugerea unor plante sau schimbări în aranjamentul speciilor de plante, ceea ce ar putea periclita viaţa sălbatică din regiune. Însă este prematur să ştim la ce dimensiune vor avea loc aceste schimbări”, mai scrie Orr.