Carpatilor”. Temerarii harghiteni au plecat in data de 29 aprilie de pe Muntele sumuleu, din apropierea municipiului Miercurea Ciuc, si si-au propus sa parcurga, pana in septembrie, un traseu de 800 de kilometri in zbor liber cu parapanta, sau pe jos, atunci cand conditiile meteo nu erau favorabile. „Ne place muntele la nebunie. Am mai mers, ne-am plimbat, am petrecut zile si chiar saptamani intregi prin diferite locuri din tara insa aceasta incercare a fost de departe cea mai grea, dar ne-a adus, in acelasi timp, si cele mai mari satisfactii”, spune Attila.
Planurile „excursiei” cu parapanta au fost puse la cale anul trecut, de Craciun, cand, stransi acasa in jurul bradului si al unui bol cu sarmale calde, fratii Sarig au decis ca este momentul sa incerce ceva ce nici celor mai experimentati parapantisti din Occident nu le e la indemana. „Initial am fi dorit sa facem doar Carpatii Meridionali, apoi ne gandeam la Carpatii Occidentali, dar pana la urma ne-am decis sa facem tot lantul muntos”.
Din distanta totala, insumata in final la 905 kilometri, peste 300 kilometri au fost parcursi in zbor si restul de 600 km pe jos. Aventura lor se deosebeste de alte competitii similare din Europa datorita faptului ca nu au avut o masina de insotire care sa le transporte bagajele, astfel ca atat in zbor cat si pe jos fiecare a avut de transportat rucsaci cu greutati cuprinse intre 30 si 40 de kilograme.
Cei patru au declarat ca altitudinea maxima atinsa fata de nivelul marii a fost de 2.825 de metri, iar fata de nivelul solului a fost de aproximativ 1.500 de metri. Cea mai lunga distanta parcursa in zbor a fost in zona Muntilor Fagaras si a totalizat peste 30 de kilometri. „Marea Bucla a Carpatilor” a fost intrerupta timp de zece zile, cand sportivii au participat la o etapa din campionatul national de zbor cu parapanta, iar Sarig Zoltan, mezinul echipei, a fost nevoit timp de cateva zile sa renunte la cursa pentru a-si sustine examenul de bacalaureat.
„Am trait in conditii extreme, desi initial primisem asigurari ca vom beneficia de 2.000 de dolari drept sponsorizare. insa cu numai cateva zile inainte sa plecam ni s-a comunicat ca nu vom mai primi nici un leu. Ca sa nu amanam pana anul viitor am apelat la ajutorul prietenilor si cunostintelor din oras, am cersit efectiv bani din poarta in poarta. Pana la urma am reusit sa strangem ceva bani, am mai primit pe parcurs, dar nu suficient. Ne-am facut un calcul, in fiecare zi trebuia sa mancam numai de 100.000 de lei”.
Cei patru au fost nevoiti sa se descurce cum au putut, au facut baie in toate raurile si paraiasele ce le-au iesit in cale, au dormit in cort, s-au tratat de boli cu plante medicinale sau au mancat paine cu orez fiert sau cu parizer. „Pentru noi a contat foarte mult faptul ca eram impreuna si eram pe punctul de a realiza o treaba absolut fenomenala. Restul au fost amanunte de care am incercat pe cat posibil sa nu ne impiedicam. Istvan s-a imbolnavit de amigdalita, timp de trei zile s-a tratat cu ceaiuri din plante medicinale, pana am ajuns intr-un sat si am cumparat antibiotice. Zoli a racit la un moment dat si a fost nevoit sa se descurce, la fel, cu ceea ce gaseam in natura. Nu va mai spun de durerile de spate, pe care dupa un timp am inceput sa le resimtim cu totii, pur si simplu se blocau muschii. Din cauza echipamentului greu pe care l-am carat singuri, fara ajutorul nimanui, am fost nevoiti sa oprim perioade lungi de timp pentru a ne odihni. Mancare ne cumparam din satele pe care le traversam, orez mai ales, ca era cel mai usor de pregatit. Ieftin, bun si hranitor. Cu o punga de un kilogram traiam toti patru cateva zile. il fierbeam pur si simplu, in oala, la foc de lemne. Cand am ajuns in Fagaras l-am gatit la o butelie de voiaj. Am dormit numai in cort si am facut baie, fara exagerare, in toate raurile si paraurile care ne-au iesit in cale. Cand nu zburam sau mergeam pe jos, ne balaceam. A fost greu, dar incredibil de frumos”, povesteste Attila.
Trimite celor dragi mesaje de Anul Nou 2025, iar pentru cei sărbătoriți pe 1 ianuarie, vezi urări de Sfântul Vasile 2025!