Comentează- În jur de 200 de români care au fost angajaţi pentru a recolta sparanghel şi căpșuni pentru Spargel Ritter, în oraşul german Bornheim, au încetat lucrul pe 15 mai, în semn de protest faţă de plata insuficientă.
- Cei mai mulţi au primit, după o lună de muncă, în jur de 300 de euro şi hrană alterată și locuiesc în condiţii improprii.
- Potrivit presei germane, firma pentru care lucrează a intrat în insolvenţă în luna martie şi este, în prezent, gestionată, de o firmă de avocatură.
“Noi vrem să ne căpătăm banii şi să plecăm acasă, la familie”
Printre protestatari se află un bărbat de 38 ani, ajuns în Bornheim după jumătatea lunii aprilie. Acesta a aflat despre locul de muncă de la o cunoştinţă și a zburat cu o cursă charter, împreună cu soţia, pentru un contract de trei luni.
El povestește că în containerele din fermă dorm între doi şi cinci oameni, “nu aveam maşină de spălat, femeile spălau în chiuvete, băile erau dezastru”, iar de mâncare au primit “orez îngheţat, ne-o dat salam gata stricat, pâine mucegăită”.
Pentru munca de o lună, la recoltat căpşuni, a fost plătit cu 380 de euro. “Noi vrem să ne căpătăm banii şi să plecăm acasă, la familie”, spune el.
La plecarea din România, muncitorilor li s-au promis contracte de trei luni şi salarii de peste 1.500 de euro pe lună.
Erik Hagedorn, purtătorul de cuvânt al FAU Bonn, un sindicat german care s-a alăturat protestatarilor, spune că există posibilitatea ca aceştia să fie evacuați de către angajatori din locuinţe, fără suficienți bani pentru a se întoarce în România.
Pe lângă muncitorii români și sindicaliștii, la demonstraţia de luni au participat și în jur de 150 de localnici din Bonn şi Bornheim.
Pe pancartele protestatarilor se puteau citi mesaje precum: “Sparanghelul german are gust de exploatare” sau “Solidaritate fără graniţe”.
– Îmi poţi descrie contextul, câți oameni lucrează pentru compania respectivă şi câți dintre ei sunt din România?
Erik Hagedorn: Nu ştim exact câţi oameni lucrează acolo şi câţi dintre ei sunt din România. Ştim că sunt între 200 şi 300 de români care lucrează pentru companie. Locuiesc pe terenul companiei, în containere.
– Ştii cum au ajuns să lucreze la firma respectivă? Erau deja în Germania sau au călătorit din România?
– Nu, nu, au venit din România. Unii dintre ei, cu maşina, au primit nişte documente cu care să poată traversa graniţele, în ciuda pandemiei corona, alţii au venit cu avionul.
Unii oameni au început în aprilie. Cineva ne-a spus că e aici din martie, dar cred că cei mai mulţi dintre oameni au contract până la jumătatea lui iulie şi au contracte pentru trei luni, deci cei mai mulţi trebuie să fi început la mijlocul lui aprilie.
– Poţi să îmi spui despre condiţiile în care lucrau şi locuiau?
– Oamenii locuiau în containere. Unii spuneau că locuiau câte doi sau trei într-un container, ceea ce o situaţie foarte proastă. Alţii locuiau singuri într-un container. Condiţiile de lucru nu sunt un subiect important pentru oameni.
Un subiect important pentru oameni e că nu au primit banii care le-au fost promişi. Sunt probleme cu toaletele, nu sunt curate, duşurile nu sunt curate şi mâncarea pe care o primesc este proastă. Le-a fost rău de la o parte din cauza mâncării pe care au primit-o.
– Cum aţi intrat în contact cu muncitorii români?
– O parte dintre ei au intrat în grevă vineri, iar noi am auzit despre asta din media. Câteva ore mai târziu, sindicatul nostru, inclusiv eu, am ajuns la faţa locului. Am încercat să intrăm în contact cu oamenii, dar a fost foarte dificil, pentru că o singură persoană vorbea germană şi nu vorbea foarte bine. Am găsit un translator şi ne-am întors în ziua următoare şi am început să îi sprijinim.
– Care sunt cererile sindicatului FAU?
– Cererea noastră e ca oamenii să îşi primească banii promişi. Am vorbit cu mulţi oameni, erau foarte dezamăgiţi de situaţie. Îşi vor banii şi vor să se întoarcă în România. Familiile lor aşteaptă ca ei să întoarcă cu ceva bani.
– Ştiu că aţi organizat un protest în Bornheim ieri (n.r. – luni, 18 mai), mă întrebam câţi oameni au participat la protest și dacă localnicii s-au implicat?
– Da. La protestul nostru de ieri au participat aproximativ 70 dintre muncitori şi poate 130-150 de localnici din Bonn şi Bornheim, ceea ce, pentru o mobilizare într-un timp scurt, e un succes uriaş.
Chiar acum avem un protest în Bonn cu 100-150 de oameni şi 30-40 dintre muncitori. Am protestat în faţa avocatului (n.r. – firma care se ocupă de procedura de insolvenţă) care e şeful oamenilor, iar acum ne îndreptăm către Consulatul României.
– În urma acţiunilor sindicatului, o parte dintre ei au primit nişte bani. Am înţeles corect de pe pagina voastră?
– Da, unii dintre ei au primit bani, dar nu au primit banii pe care îi merită. O persoană a primit cinci euro, ceea ce pur şi simplu este o glumă.
– Deci, li s-au dat nişte bani. Despre ce sume este vorba?
– Nu sunt foarte sigur, sunt multe zvonuri şi nu avem foarte mulţi translatori, deci e greu să obţinem toate informaţiile de la muncitori, dar cei mai mulţi au primit între 50 şi poate 200-300 de euro. Cea mai mare sumă de care am auzit e de 1.000 de euro, dar asta înseamnă, totuşi, mai puţin decât ar fi trebuit să primească.
– Deci, cererea voastră e să obţineţi toţi banii pentru muncitori?
– Da, asta cu siguranţă. Ăsta e scopul nostru principal, ca oamenii să îşi primească banii.
Pasul nostru următor e să implicăm avocaţi, ca oamenii să îşi primească banii.
– Care sunt următoarele acţiuni pe care le planificaţi?
– Pasul nostru următor e să implicăm avocaţi, ca oamenii să îşi primească banii. Încercăm să fim prezenţi la containere, ca să putem vedea dacă muncitorii sunt evacuați şi încercăm să comunicăm cu şeful ca ei să fie plătiţi. […] Suntem în contact cu avocaţi, dar asta o să dureze, pentru că acţiunile avocaţilor în justiţie necesită timp.
– Am citit că aţi încercat să intraţi pe terenul companiei să vedeţi containerele (n.r. – în care locuiesc muncitorii) şi că nu v-a fost permis.
– Da, e adevărat. Sunt paznici şi ne-au împiedicat să îi vizităm pe oameni în casele lor. Asta e împotriva legii. Ca sindicat care organizează oameni din interiorul acestei companii, avem dreptul să intrăm, dar nu am reuşit.
– Aţi reuşit să discutaţi cu compania până acum?
– Nu chiar, nu. Nu sunt declaraţii consistente din partea companiei până acum.
*Interviul a fost tradus din limba engleză şi a fost editat pentru claritate.