ComenteazăDeși are rădăcini tradiționale românești, jocul s-a adaptat vremurilor: țăranii pot pleca în străinătate să fie șoferi de tir, feciorii gay pot pleca la Amsterdam să se căsătorească și mândruțele sunt la egalitate cu feciorii. ”E un joc universal”, spune Maria, cea care a realizat ilustrațiile.
Era 3 noaptea când Horațiu Roman și Alex Pațiu, într-o pauză de țigară, se scărpinau în cap în căutarea unei idei bune de joc. Erau la Clujotronic Game Jam și tema pe care o aveau era ”Moștenire”. Unul dintre ei a zis: ”Imaginează-ți: dacă am fi boieri și am face nunți și ar veni vremuri grele… Și atunci am râs și am tot continuat să dezvoltăm de-aici…”, spune Alex.
Ăsta a fost momentul ”odată ca niciodată” al jocului ”Zestrea”. Au tot început să brodeze idee cu idee, să tot testeze jocul, să joace, să joace și să tot joace.
În scurtă vreme a apărut în viața lor și ilustratoarea Maria Surducan, care a lucrat la designul cărților de joc. Apoi, Horațiu, care lucrează în industria jocurilor în Danemarca, a abordat-o și pe Laura Bularca. Laura lucrează în același domeniu în Suedia și are experiență în campaniile de strângere de fonduri pe Kickstarter. Patru români din trei țări și ”Zestrea”.
Cum au scos sexismul din joc
Jocul a trecut, în doi ani, prin totul felul de transformări, dar un lucru a rămas neschimbat: toată lumea s-a distrat la maximum jucându-l.
Au avut însă ceva de muncă la început, fiindcă obiceiurile noastre de nuntă nu sunt atât de respectuoase față de statutul femeii.
”Încet, ne-am dat seama că avem o responsabilitate pentru lumea asta, să nu fim răi. Am început să ne gândim cum abordăm subiectele sensibile. În primul rând, sexismul din joc, când îți dai mândra pe bani, de exemplu. De asta ne-am dat seama în Islanda, când am jucat cu un belgian. El a fost primul tip care a zis: băi, e un joc drăguț, e fain și merge bine, dar e foarte sexist și eu nu l-aș putea cumpăra”, povestește Horațiu.
La fel s-au izbit de problema căsătoriilor gay, care sunt ilegale în România. Fiindcă își doreau ca jocul să fie unul internațional și aveau cumpărători străini din SUA, Canada, Australia și țări din Asia. Așa că au găsit, românește, o soluție.
Acum, în joc e un lucru bun să ai căsătorii gay, adică vrei cupluri gay, că ei nu fac copii, fac doar bani și nu te sărăcesc. Dar nu poți să le faci în România, că e ilegal, așa că trebuie să te duci în Amsterdam.
Creatorii jocului:
Peste joc au venit ”vremuri grele”: turcii, comunismul și capitalismul
Ca să fie palpitant, cei patru au gândit cărțile cu ”vremuri grele” care vin peste sat. Și vremurile grele pot fi turcii, comunismul sau capitalismul.
”La comunism am avut dezbateri cu oamenii care veneau din spațiul vestic și care nu aveau experiența comunismului sau care înțelegeau prin comunism socialism și nu aveau aceeași perspectivă asupra vremurilor grele pe care o aveam noi”, explică Laura.
Au vrut să mențină un echilibru aici și să nu impună ei un mod de gândire. ”Am mai jucat în Islanda, în Rejkjavik, cu un tip de la universitate, cu un tip în haină verde, primită de la un bunic din Rusia, de care el era mândru. El era neocomunist. Când a venit comunismul în joc, a zis: ”yes!” Doar că el era cel mai bogat până în acel moment și și-a pierdut toate averile și ni le-a dat nouă, la săraci. Cartea în joc are conotația că zestrea și pământul se redistribuie în mod egal și surplusul merge la stat”, mai spune Horațiu.
Ca să pună cap la cap tot jocul, au făcut apel la cultura fiecăruia și la poveștile rudelor de la țară. Cât despre numele țăranilor din joc, au cerut ajutorul și pe pagina lor de Facebook. Au primit 800 de propuneri de nume din care au rămas de zece ori mai puține, dar alese pe sprânceană: Bombonica, Zenovia, Consuela, Tanța, Nică Sămădău sau char Ciki Chan.
Lecțiile unui joc care nu vrea să dea lecții
”S-au păstrat în joc parte din tradiții, cum ar fi lăutarii. Poți să-ți crești șansele de a avea succes la o nuntă adăugând lăutari. Și, de asemenea, poți să-ți deochi rivalii. Există și o carte care face, de exemplu, ca hainele mirelui să fie necălcate și asta îți scade șansele să faci o nuntă de succes. Astfel s-au păstrat, în formă umoristică, multe dintre obiceiurile pe care le avem la sat. Avem deochiul, avem lăutarii, avem clarvăzătoarea, moașa, vlădicul satului, avem multe”, spune Maria.
Au inclusiv un sistem prin care pot să organizeze alegeri pentru primărie. Până la urmă e un joc de strategie, dar și cu multe lecții valoroase. Una dintre ele este un curs de management în stare pură: nu ai grijă de bunăstarea țăranilor tăi, nu poți ajunge niciodată bogat și nici să câștigi vreodată. Totuși, nu e un joc pentru copii.
Noi nu am vrut să facem un artefact cultural. Am zis, băi, n-ar fi amuzant să trimitem toți băieții cu tirul prin Italia și să vină înapoi cu zestre? Și așa am făcut. Maria a insistat să avem costume populare care arată foarte bine. Dar am avut situații în care ni s-a zis: ce frumos e proiectul ăsta cultural, nu puteți să mi-l dați să îl duc la clasă la copii să învețe despre tradiții? Și noi eram: ups!”.
Alex Pațiu:
Niciunul dintre cei patru nu a copilărit la țară și nici nu este vreunul căsătorit, dar asta le-a dat detașarea de a pune lucrurile mai bine în context. Înainte de a strânge zestre efectiv, cei patru vor să ”mărite” jocul în cât mai multe case de pe glob, așa că l-au scos la vânzare online și speră să mai tipărească o serie în curând, având în vedere succesul pe care l-a avut.