ZIUA IMNULUI NAŢIONAL | Tu ştii versurile din „Deşteaptă-te române!”? | VIDEO

Versurile imnului sunt scrise de Andrei Mureşanu, iar Anton Pann este autorul muzicii imnului, devenit în scurt timp un adevărat manifest, cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost şi cazul în timpul Revoluţiei române din 1989, când practic instantaneu şi generalizat a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adânciră barbarii de tirani!Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! Acum ori niciodată să dăm dovezi la lumeCă-n aste mâni mai curge un sânge de roman,Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un numeTriumfător în lupte, un nume de Traian! Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii! Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutateŞi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi! O mamă văduvită de la Mihai cel MarePretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,În astfel de pericol s-ar face vânzători! De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,Când patria sau mama, cu inimă duioasă,Va cere ca să trecem prin sabie şi foc! N-ajunse iataganul barbarei semilune,A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim! N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm! Români din patru unghiuri, acum ori niciodatăUniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furatăPrin intrigă şi silă, viclene uneltiri! Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!