‘Ziua mergeam la scoala, iar noaptea plangeam’

Nu a cunoscut iubirea parintilor si nici in ziua de astazi nu stie de ce a fost parasit de ei. Stie doar ca cei ce i-au dat viata l-au abandonat de la varsta de 7 ani intr-un orfelinat. Fara motive si fara lacrimi. Adrian a avut insa puterea sa treaca peste aceasta trauma si a invatat sa se descurce singur. Acum este un angajat model, are o casa, vrea sa urmeze o facultate si sa-si intemeieze o familie.

Adrian Balta este un bucurestean in varsta de 23 de ani. E unul din zecile de cazuri de copii abandonati de parinti inca din frageda copilarie. La varsta de 7 ani parintii l-au dus la un orfelinat si l-au parasit. Stie doar ca l-au lasat pe treptele unei case de copii.

„Am inceput sa muncesc de la 17 ani”

Nu tine minte din toata copilaria lui decat noptile reci din orfelinat, cand, cu lacrimi in ochi, se ruga fierbinte la Dumnezeu ca parintii lui sa vina sa-l ia acasa. Zilele treceau insa una dupa alta si a venit vremea ca el sa mearga la scoala.

“Am fost la scoala tot timpul. Imi placea pentru ca invatam destul de bine si aveam prieteni acolo. Speram ca daca voi invata bine ai mei vor veni sa ma ia acasa. Abia pe la 14 ani am realizat ca de fapt ei nu ma mai voiau inapoi. A fost cumplit de greu, imi lipsea mangaie-rea mamei si dragostea lor. Imi aduc aminte de dormitoarele pline cu copii ca mine, parasiti de parinti. Nu mai aveau puterea nici sa planga. Toti erau impacati cu soarta. Am inteles ca sansa mea de a scapa de orfelinat e scoala. Invatam cat puteam eu de bine. Asa am terminat si o scoala profesionala. Eram mandru ca aveam doua calificari: cea de sticlar si cea de mecanic auto. Am inceput sa muncesc de la 17 ani”, ne povesteste Adrian.

“Cand eram mic ai mei au venit de cateva ori sa ma vada. Ma intrebau daca merg la scoala, daca sunt sanatos si cam atat. Iar treceau luni, chiar ani si nu-i mai vedeam. Cand am terminat scoala si m-am angajat, veneau sa ii ajut cu bani. Le dadeam pentru ca eu tot ii iubesc chiar daca m-au lasat al nimanui cand aveam cea mai mare nevoie de ei. Am lucrat 2 ani ca mecanic auto la un service din centrul Bucurestiului, apoi ca sticlar la o firma inca 2 ani de zile.  Cei de la Primaria sectorului 3 mi-au repartizat o garsoniera unde stau cu chirie. E mai mult decat am indraznit sa sper vreodata. Am acum o casa cocheta, un loc de munca. Am avut noroc fata de alti copii abandonati, care ajung pe strazi la cersit”, ne mai spune Adrian.

Adrian locuieste intr-o garsoniera care i-a fost repartizata de Primaria sectorului 3. E mandru de casa lui si a invatat sa se gospodareasca singur

Adrian este mandru ca de 6 luni lucreaza ca mecanic de intretinere la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului sector 3. “In curand sper sa ma calific si sa devin un veritabil functionar. Vreau sa fac si facultate”, spune tanarul

„Noi le-am dat sanse celor care au meritat”

“Am castigat doua proiecte pe fonduri Phare prin care am luat 19 apartamente. Aceste apartamente sunt utilate complet si sunt folosite ca apartamente de tranzit pentru acesti tineri. Cei care implinesc 18 ani si provin din centrele noastre de plasament si care nu mai pot fi integrati in familiile lor, locuiesc in aceste apartamente pana cand isi termina facultatea sau isi gasesc un serviciu ca sa se poata intretine singuri. Ii sprijinim sa isi gaseasca un loc de munca si ii monitorizam o perioada. In momentul cand incep sa castige atat cat sa se descurce singuri le oferim o varianta de locuit cu chirie si in apartamentele sociale vin alti tineri”, ne-a declarat Carmen Duca, director in cadrul Directiei de Programe si Relatii cu Societatea Civila sector 3.

Urmărește-ne pe Google News