Vreme de 15 ani, Ioachim Galavan și soția sa, Cornelia Galavan, ea însăși victima unui accident de circulație, au aprins lumânări vreme de 15 ani în Piața Universității din București în cadrul unui proiect numit „Lacrima rutieră”. Făceau asta mereu cu ocazia Zilei mondiale de comemorare a victimelor accidentelor de circulație. Acum se roagă de la ei de acasă.
„Am cunoscut foarte multe victime îndoliate ale accidentelor rutiere și actului de justiție și am vrut să facem ceva pentru ele. Acum nu mai putem din cauza stării de sănătate”, declară pentru Libertatea, Ioachim Galavan.
„Am inițiat proiectul la București în amintirea celor dragi, aprinzând candele, depunând flori și vărsând din inimă o lacrimă … o lacrimă rutieră”, spune doamna Galavan.
Libertatea a prezentat în luna octombrie povestea Corneliei Galavan, o femeie care a rămas infirmă pe viață în urma unui accident rutier. În 1997, doamna Galavan, pe atunci în vârstă de 39 de ani, a fost călcată chiar pe o trecere de pietoni din cartierul bucureștean Berceni. Un șofer a dat cu spatele și i-a prins sub una dintre roți laba piciorului drept. Au urmat luni de spitalizare și ani de procese pentru ca în final să primească o pensie de la șoferul care a călcat-o.
Prima expertiză, contestată de cei doi soți, a concluzionat că „Victima se deplasa cu 14 km/h, mai repede decât mașina”.
Dar România nu e doar țara în care de multe ori victimele sunt ele însele culpabilizate.
Cele mai dure statistici
România ocupă mereu primele locuri în topurile sumbre ale celor mai frecvente accidente rutiere. Asta înseamnă că țara noastră înregistrează cea mai mare valoare la nivel european, de 96 de decese la un milion de locuitori, aproape de două ori mai mare decât media europeană de 49 de decese la un milion de locuitori. Adică aproximativ 2000 de oameni care mor anual pe drumurile din țară. Plus alte mii care rămân cu răni și dizabilități pe viață.
În deceniul 2010-2020, doar pe DN1 și pe DN2 au avut loc 11.168 de accidente, conform datelor Poliției Române la solicitarea ziarului. Totodată, mai multe drumuri naționale din România au avut cel puțin 300-400 de accidente pe an. Un accident pe zi.
Inițiată de Federația Europeană a Victimelor Traficului Rutier (FEVR) în 1995 și adoptată de ONU în 2005, ca o „recunoaștere adecvată pentru victimele accidentelor rutiere și familiile acestora”, Ziua comemorării victimelor accidentelor de circulație
Organizatorii la nivel mondial ai Zilei comemorării victimelor accidentelor de circulație își doresc în fiecare an să tragă un semnal de alarmă asupra aglomerației, dar și a imprudenței din trafic. Totodată, aceștia doresc comemorarea tuturor persoanele ucise și rănite pe drumuri; atragerea atenției asupra răspunsului legal, în general, banal, la decesele și rănirile din culpă cauzate în urma accidentelor rutiere; un sprijin mai bun pentru victimele traficului rutier și familiile victimelor; recunoașterea muncii cruciale a serviciilor de urgență. Într-un final, promovarea măsurilor care ar duce la reducerea acestor accidente.
Sloganul de anul acesta este REMEMBER. SUPPORT. ACT (trad. – Amintește-ți. Susține. Ia inițiativă).
O nouă tragedie duminică
Duminică, o nouă tragedie s-a petrecut pe șoselele din România. Un bebeluș de o lună, fratele lui de 3 ani și tatăl lor au murit într-un accident, la Filipești, în Bacău. Totul după ce bărbatul de 23 de ani nu a acordat prioritate unui TIR, după cum a relatat ziarul.
Libertatea a realizat în acest an o serie de materiale jurnalistice care să arate ce se ascunde în spatele statisticilor poliției și a crucilor de pe marginea drumurilor:
- Drumul crucilor. Sunt 564 de cruci pe DN2 între București și Bacău, mai multe decât cele 550 de borne kilometrice dus-întors
- O Românie în miniatură, care a murit pe DN2: staruri pop, sportivi și oameni simpli care încercau să dea o mână de ajutor
- Șoselele morții. Care sunt cele mai periculoase drumuri din țară și câte accidente au avut loc în ultimii 10 ani
- Povestea vieții din spatele unui cruci de pe DN1 și ce fac autoritățile pentru a preveni accidentele rutiere
- Cât de pregătite sunt spitalele celor mai periculoase zone din drumurile morții? La Râmnicu Sărat nu e UPU, la Brașov funcționează „în spațiu provizoriu”
- 5 ani de procese pentru dreptate. Viața unei familii care a ajuns în stradă, după un accident pe trecerea de pietoni
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro