Ziua Națională a României – Cine au fost șefii de stat ai României în ultimii 100 de ani. Lista lor

Primul conducător al României Mari a fost regele Ferdinand I al României, cel care, alături de soția sa regina Maria, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, se afla pe tronul României din 27 august 1914. El a fost cel care a decis intrarea țării în Primul Război Mondial în 1916 alegând să se alăture Antantei împotriva Puterilor Centrale, ceea ce a însemnat excluderea sa și a urmașilor lui din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

În cei 100 de ani de existență, România a avut alți 13 șefi de stat, plus patru regenți în perioada în care pe tronul țării s-a aflat Regele Mihai, dar era minor, și doi interimari, președinții Senatului în perioada suspendărilor președintelui Traian Băsescu.

Redăm lista șefilor de stat ai României în cei 100 de ani de la Marea Unire:

1. Ferdinand I (n. 24 aug 1865 – d. 20 iul 1927) regele României între 27 septembrie 1914 și 20 iulie 1927. Sub el s-a înfăptuit Marea Unire.

Mihai I (sub conducerea Regenței) (minor) (n. 25 oct 1921 – d. 5 dec 2017). În timpul primei domnii a Regelui Mihai, cauzată de faptul că tatăl său, principele Carol, a renunțat la tron, conducerea țării a fost asigurată de o regență. În perioada 20 iulie 1927 – 9 octombrie 1929, regența a fost asigurată de Principele Nicolae – cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, fratele mai mic al regelui Carol al II-lea și unchi al lui Mihai – Patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În perioada 9 octombrie 1929 și 8 iunie 1930 în cadrul regenței, locul lui Buzdugan a fost luat de Sărățeanu.

Recomandări

Maia Sandu a câştigat un nou mandat de preşedinte al Republicii Moldova, după ce l-a învins în turul 2 al algerilor pe Alexandr Stoianoglo

2. Carol al II-lea (n. 15 oct 1893 – d. 4 apr 1953) rege între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940.

După ce a renunțat la tron, Carol s-a întors în 1930 în România, detronându-și propriul fiu. Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și financiare. În 1933 el a instaurat dictatura regală prin înlăturarea constituției din 1923 și desființarea partidelor politice, înlocuite cu un partid unic, Frontul Renașterii Naționale, patronat de rege. În timpul domniei sale, în 1940, a fost consemnată fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS. În doar câteva luni, România a pierdut Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul. Pe 6 septembrie același an, Carol a abdicat și a părăsit țara.

3. Mihai I (n. 25 oct 1921 – d. 5 dec 2017) rege între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947

Deși era major și a preluat conducerea țării după abdicarea tatălui său, Mihai I nu avea nici o putere reală de decizie. Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944. Prin mișcarea sa, regele Mihai a reușit să obține prin armistițiul din 12 septembrie 1944 să readucă nordul Transilvaniei României, dar nu și celelalte teritorii pierdute în 1940. De atunci teritoriul țării noastre este cel cunoscut astăzi. Pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară.

Recomandări

Cazul ce poate răsturna dosarele lui Mario Iorgulescu şi Vlad Pascu. Avocaţii lor aşteaptă decizia judecătorilor

4. Constantin Ion Parhon (n. 15 oct 1874 – d. 9 aug 1969). După abdicarea regelui Mihai I, Parhon a devenit președintele Prezidiului Provizoriu al Marii Adunări Naționale între 30 decembrie 1947 și 13 aprilie 1948. Din 13 aprilie 1948 și până în 12 iunie 1952 a fost Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale
5. Petru Groza (n. 7 dec 1884 – d. 7 ian 1958) – Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale între 12 iunie 1952 și 7 ianuarie 1958
6. Ion Gheorghe Maurer (n. 23 sep 1902 – d. 8 feb 2000) – Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale între 11 ianuarie 1958 și 21 martie 1961
7. Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. 8 noi 1901 – d. 19 mar 1965) – Președintele Consiliului de Stat între 21 martie 1961 și 19 martie 1965
8. Chivu Stoica (n. 8 aug 1908 – d. 16 feb 1975) – Președintele Consiliului de Stat între 24 martie1965 și 9 decembrie 1967
9. Nicolae Ceaușescu (n. 26 ian 1918 – d. 25 dec 1989) – pe data de 9 decembrie 1967 Marea Adunare Națională l-a ales în funcția de președinte al Consiliului de Stat pe Nicolae Ceaușescu, în locul lui Chivu Stoica. Pe 28 martie 1947, Marea Adunare Națională a instituit funcția de președinte al Republicii Socialiste România, în care este ales Nicolae Ceaușescu. El ocupă această funcție până la revoluția anticomunistă din 1989.
10. Ion Iliescu (n. 3 martie 1930). Pe 22 decembrie 1989, după arestarea Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu este ales președintele Provizoriu al României, funcție pe care o păstrează până pe 20 mai 1990 când au loc primele alegeri libere din România de după Al Doilea Război Mondial.

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

În 1992, în urma primelor alegeri prezidențiale desfășurate în prevederile constituționale, Ion Iliescu a câștigat alegerile cu 61% din voturile exprimate în al doilea tur, fiind președintele României între 20 mai 1990 și 11 octombrie 1992

11. Emil Constantinescu (n. 19 noiembrie 1939) Președintele României – între 17 noiembrie 1996 și 10 decembrie 2000

În 1996, Convenția Democratică din România a câștigat alegerile locale și parlamentare iar Emil Constantinescu a fost ales prin vot direct (cu 7 milioane de voturi) Președintele României, pentru un mandat de patru ani. În perioada mandatului său prezidențial (1996 – 2000), România s-a angajat într-un larg proces de reformă în economie, justiție și administrație.

Ion Iliescu – Președintele României între 10 decembrie 2000 și 20 decembrie 2004.

În alegerile din 2000 Ion Iliescu a câștigat al doilea mandat constituțional de președinte al României în fața ulta-naționalistului Corneliu Vadim Tudor. A câștigat alegerile din 2000 în urma nemulțumirilor populației față de reformele economice dure din precedenții patru ani duse de guvernarea de centru precum și de instabilitatea politică și de luptele interne din coaliția de guvernare.

12. Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951) – Președintele României între 21 decembrie 2004 și 21 decembrie 2014

Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale din decembrie 2004, reușind să-l învingă pe Adrian Năstase în al doilea tur de scrutin, după ce în primul s-a clasat de pe a doua poziție. În ședința comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Băsescu, aceasta devenind efectivă în 20 aprilie 2007. Președintele Senatului de atunci, Nicolae Văcăroiu a devenit președinte interimar al României, pe perioada 20 aprilie – 23 mai 2007. În urma referendumului din 19 mai 2007, Traian Băsescu a fost repus în funcție și și-a continuat mandatul până pe 21 decembrie 2009

Începând cu această dată, Băsescu, care a câștigat un nou mandat la alegerile din decembrie 2009, a început al doilea mandat până pe 9 iulie 2012, când a fost suspendat din nou. Funcția a fost preluată în perioada 9 iulie – 27 august 2012 de crin Antonescu, președintele Senatului și liderul PNL. Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcție în urma referendumului din 29 iulie 2012 până pe 21 decembrie 2014

13. Klaus Iohannis (n. 13 iunie 1959) – președinte în funcție

Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, învingându-l în turul al doilea pe Victor Ponta (PSD), premierul în funcție la acea vreme. Și-a început mandatul de președinte pe 21 decembrie 2014.

Află mai multe despre Centenar

Citește și: BBC: România este țara unde „aproape toată lumea are o locuință”. Suntem pe primul loc în UE în ceea ce privește numărul de proprietari de locuințe!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro