“A aflat de execuţia părinţilor chiar în noaptea (n.r. – 25 decembrie 1989) în care a fost difuzată prima casetă cu execuţia lor”, a precizat Voicilaş. Zoia Ceauşescu, atunci în vârstă de 40 de ani, era în acel moment în arest la o unitate militară din zona Antiaeriană, din Capitală. Seara, când a fost difuzat filmul cu execuţia cuplului Ceauşescu, soldaţii din unitate s-au strâns într- o sală alăturată încăperii unde se afla fiica foştilor dictatori şi au vizionat procesul şi execuţia acestora.
Militarii au dat sonorul tare
“Sonorul a fost dat de soldaţi destul de tare şi astfel Zoia a putut să audă aproape toate discuţiile de pe casetă. A fost extrem de înspăimântată. Zoia a reuşit să vadă procesul şi execuţia în august 1990, după aproape opt luni de la evenimente. În prima duminică de după 18 august, ziua în care i s-a dat drumul din arest, în programu
A fost arestată pentru subminarea economiei naţionale
Din 24 decembrie 1989 şi până la 18 august 1990, Zoia Ceauşescu a fost ţinută în arest preventiv, sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale. Fratele ei, Valentin Ceauşescu, şi soţul ei, Mircea Oprean, au fost eliberaţi tot în august 1990, în baza hotărârii instanţei de judecată, care a respins solicitarea Parchetului de prelungire a arestării preventive. Acuzaţia pentru care cei doi au fost reţinuţi a fost aceeaşi ca şi în cazul Zoiei.
Iiescu şi Roman au lăsat-o fără casă
Avocatul Haralambie Voicilaş a declarat că în momentul în care i s-a comunicat că va fi eliberată, fiica foştilor dictatori a făcut o cerere către Parchet, în care a solicitat menţinerea stării de arest în cazul ei, întrucât, dacă va fi eliberată, nu avea unde să stea . “Casa şi bunurile personale erau puse sub sechestru. Locuinţa a fost oferită, printr-un act semnat de Petre Roman şi de Ion Iliescu, asociaţiei UNITER, condusă atunci de Ion Caramitru, iar bunurile personale au rămas acolo, sub sechestru”, a precizat avocatul.
Nu s-a dus niciodată pe la mormântul Lui Nicolae sau la cel al Elenei, din Ghencea
Zoia a intentat în anul 2005 un proces împotriva Ministerului Apărării şi împotriva Administraţiei Cimitirelor, în care solicita efectuarea unor teste ADN prin care să se dovedească identitatea celor două cadavre înhumate acolo.
Zoia avea să moară în noiembrie 2006, procesul fiind continuat de soţul său, Mircea Oprean (foto), care a obţinut în urmă cu două săptămâni dreptul de a efectua analizele necesare stabilirii identităţii cadavrelor din Cimitirul Ghencea Civil.