Pesta porcină clasică

Pesta porcină clasică (PPC), numită și holera porcului, este o boală infecțioasă a porcinelor foarte contagioasă, produsă de un Pestivirus din familia Flaviviridae.

Pesta porcină clasică poate evolua acut, subacut, cronic sau inaparent. Gravitatea bolii este influențată și de vârsta animalelor sau de momentul infecției, care poate fi prenatal sau postnatal. Boala se manifestă în formele cu evoluție scurtă prin septicemie hemoragică, hipertermie, hemoragii cutanate, conjunctivită, anorexie, constipație, diaree, convulsii, incoordonare în mers.

În perioada 1990-2001 în țările din Europa de Est se înregistrau sporadic cazuri de pestă porcină clasică, printre care România, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Slovenia, Slovacia. La infecția naturală cu virusul pestei porcine clasice sunt receptivi numai porcii domestici și sălbatici. Sursa principală de infecție o reprezintă porcinele bolnave sau purtătoare de virus care elimină virionii infectanți prin secreții oronazale și lacrimale, prin dejecții, dar și prin spermă. Pesta porcină clasică nu trebuie confundată cu pesta porcină africană, cauzată de un Asfarivirus (familia Asfarviridae), ale cărei simptome sunt foarte asemănătoare.

În România primele cazuri de pestă porcină clasică au fost diagnosticate în anul 1893.

Începând cu data de 10 ianuarie 2010, România a putut comercializa pe piața europeană carne proaspătă de porc obținută în unele unități aprobate. Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor a declarat România țară liberă de pestă porcină clasică în 2017.