12 comentariiCând a fost întrebat, în clasa I, de doamna învăţătoare ce vrea să se facă când va fi mare, elevul Florin Dumitrescu a răspuns, sincer, „Nu ştiu”. „Toată lumea se gândeşte la 7 ani că vrea să devină avocat şi nu le iese”, ne-a povestit acum câțiva ani Florin Dumitrescu.
S-a apucat de polo de performanţă (a fost campion naţional de 2-3 ori, cu Steaua) şi pe la 14 ani s-a produs declicul, într-o vară când avea nevoie de bani ca să meargă la mare.
„M-am dus la taică-miu şi i-am zis «Vreau să mă fac bucătar»”
Soluţia a fost să se angajeze în cartier, undeva. „Şi după nu ştiu câte dezbateri cu ai mei am ajuns la concluzia că ar fi bine să fac ceva de viitor. Nu ştiam în ce zonă s-o apuc, ca sportiv ai o viaţă până la maxim 35 de ani. Hai 40, că eu eram portar. Am văzut la televizor o emisiune cu un bucătar care gătea, era în alb, curat îmbrăcat, cu unghiile făcute OK şi foarte îngrijit şi mă gândeam să încerc şi eu, e ceva de viitor. Şi m-am dus la taică-miu şi i-am zis «Vreau să mă fac bucătar»”.
„Când am văzut prima oară o roată mare de parmezan, am crezut că-i o bucată de săpun de casă”
Cum domnul Dumitrescu era prieten cu angajaţii de la cel mai bun restaurant de atunci din Capitală, „La Provence”, Florin a aterizat în bucătăria de aici. „Când am văzut prima oară o roată mare de parmezan, am crezut că-i o bucată de săpun de casă şi mi-era frică să gust din el”, îşi aminteşte, amuzat, Florin. La 19 ani, gătea deja, dar în afara țării. Citește continuarea pe TVMANIA.RO