Scriitoarea britanică Arabella McIntyre-Brown trăiește și creează de 8 ani în munții României, după o viață întreagă petrecută în Anglia natală. „La români, cel mai mult îmi place ideea de vecin”

În căsuța ei de la munte, Arabella scrie cărți, mai ales pentru copii. Cunoașteți seria cu Floss, cățelul rătăcit? Îi aparține. S-ar înscrie cu sufletul deschis și pentru cetățenie, dar spune că mintea îi joacă feste și nu mai poate învăța așa cum trebuie limba română.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

– Cum a fost trecerea de la Londra sau Liverpool la un sat din Rezervația Națională Piatra Craiului?
– Era tot ce-mi doream. Uneori zăpadă, alteori cer senin. M-am obișnuit repede, deși am stat 11 ani în Londra și 20 în Liverpool. Mi-am dat seama că nu-mi plac orașele mari. Aici e ca în Sussex, doar că mai ieftin.

– Cât de mult știți românește?
– Înțeleg mult. Și știu cuvinte uzuale, care-mi folosesc în gospodărie. (Recită perfect): Acoperiș. Cal. Gard. Vecin. Grădină. Pisică. Masă. De câte ori călătoresc, încerc să învăț câte ceva din cultura locului – limbă, obiceiuri. E vorba de curtoazie, dar și de integrare.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

– Cum v-ați decis să scrieți mai mult cărți pentru copii?
– Nu eu am ales cărțile pentru copii. Ele m-au ales pe mine. Majoritatea copiilor care-mi citesc volumele locuiesc la oraș. Eu scriu despre lucruri plăcute, dar uitate de AND-ul lor de orășeni – animale, natură. Mai ales animale. Eu am două pisici pe care le tratez regește. Dar oamenii de la țară se poartă cu animalele altcumva decât la oraș.

– În ce sens?
– Aici câinii sunt ținuți în lanț, nu pe canapea. Sunt prost hrăniți. Pisicile sunt slabe, trebuie să prindă șoareci. Eu încerc să-i fac pe copii să se gândească la toatele animalele cu empatie.

Fetița de 8 ani plus alți 52

– Vă plac și copiii.
– Mă fascinează. Odată, la un târg de carte de la București, o puștoaică a venit la mine și m-a întrebat de unde știu eu ce anume simte o fetiță de opt ani, ca personajele mele. I-am răspuns că eu însămi încă sunt o fetiță de 8 ani. 8 plus 52. Doar că acum văd lucrurile mai clar, prin prisma experienței de viață.

– V-ar tenta să vă mutați din nou în Anglia?
– Nu. E locul unde m-am născut și e cultura mea, diferită de cea de aici. Dar România e acum casa mea. Dar mă îngrijorează povestea cu Brexitul. O mare prostie. Cel mai frumos cadou de Crăciun ar fi un non-Brexit. Ne-am dovedit mai xenofobi și mai ignoranți decât mi-aș fi imaginat vreodată și istoria ne va condamna pentru ieșirea asta dementă din Uniunea Europeană.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

– La România ce vă place cel mai mult?
– Aici unde locuiesc eu, natura nu e stricată. Satele nu sunt atât de comerciale ca în Anglia sau SUA. Crăciunul înseamnă zilele de Crăciun, tradiții și atmosferă plăcută, nu magazine, aglomerație și cheltuială. Și-mi mai place mult conceptul de vecin. Aici trebuie să ai grijă de vecini, să te interesezi de soarta lor, chiar dacă nu-I simpatizezi în mod special. E în spiritul locului să-i întrebi des dacă sunt OK, dacă au tot ce le trebuie. Dacă nu, îi ajuți. Și ei te ajută pe tine. Asta e normalitatea.

– Și ce nu vă place?
– Politica și corupția. Mă sperie, deși nu sunt implicată direct. Urăsc homofobia și ignoranța de care dau dovadă unii români. După cum le urăsc și la poporul englez. Și mai detest și faptul că oamenii de aici tratează animalele ca pe niște obiecte. Încerc să schimb cât pot lucrul acesta, măcar atât să fac.

Scriitoarea e recunoscătoare oamenilor din Măgura pentru că au adoptat-o și i-au acceptat „excentricitățile”.

Arabella McIntyre-Brown a scris 15 cărți – zece în Marea Britanie și cinci în România, ultimele din 2016 până în prezent.

Citește și: REPORTAJ/Mica Românie de la Cercul Polar. Roxana a terminat Dreptul în ţară, iar acum e în clasa întâi în Skjervøy, Norvegia – VIDEO

Urmărește-ne pe Google News