Cele mai importante luari de ostatici
6-7 noiembrie 1985: La Bogota, Palatul de Justitie este ocupat de un comando al M19, iar 400 de persoane sunt luate ostatice. A doua zi, un atac al politiei si fortelor armate se soldeaza cu circa o suta de morti.
14-20 iunie 1995: Circa 200 de ceceni ataca imobile administrative la Budennovsk, in sudul Rusiei, dupa care se retrag intr-un spital, unde iau ostatici 1.500 de civili. Confruntarile cu fortele ruse se soldeaza cu 166 de morti.
9-24 ianuarie 1996: Un comando cecen ia ostatici 2.000 de oameni, la Kizliar (Daghestan, in Caucazul rus), apoi la Prvomaiskaia (la frontiera dintre Daghestan si Cecenia). 100 de oameni mor.
17 decembrie 1996: In Peru, in resedinta ambasadorului Japoniei la Lima, circa 700 de persoane sunt luate ostatice de un comando MRTA (Miscarea Revolutionara Tupac Amaru). Dupa 126 de zile de la declansarea incidentului, agresorii sunt atacati, iar 14 dintre ei isi pierd viata, la fel si un ostatic si doi militari. La momentul respectiv, in custodia rebelilor se mai aflau 72 de persoane.
24 ianuarie 2000: In Thailanda, circa 500 de persoane sunt retinute in spitalul Ratshaburi, de un comando, in apropiere de frontiera cu Myanmar. Fortele de securitate declanseaza un atac a doua zi, ucigand noua dintre agresori si eliberand ostaticii.
23 aprilie 2001: In Turcia, un comando armat procecen ia un numar neprecizat de ostatici, intr-un mare hotel din Istanbul. Agresorii se predau 12 ore mai tarziu. Peste 200 de ostatici, printre care numerosi straini, sunt eliberati.
Specialistii romani ii sfatuiesc pe rusi sa foloseasca un om politic ca negociator
„In cazul teroristilor din Moscova, eu sunt de parere ca autoritatile ruse trebuie sa castige cat mai mult timp si sa le speculeze fiecare greseala. Timpul si hartuirea necontenita ii vor obosi, vor deveni irascibili si vor gresi din ce in ce mai mult. E important sa existe negocieri deschise, cu participarea din partea oficialitatilor a unei personalitati politice in care teroristii sa aiba incredere, care sa reprezinte pentru ei un gir moral.
In acelasi timp, negociatorii trebuie sa induca in mintea teroristilor inutilitatea gestului lor si sa-i faca sa inteleaga ca risca sa nu mai fie calificati drept patrioti, ci simpli criminali. Concomitent, autoritatile sa le rezolve o parte minimala din cereri, pentru ca cei baricadati sa capete incredere in seriozitatea partii adverse. Imi exprim convingerea ca psihologii, expertii negociatori vor avea influenta necesara asupra fortelor de ordine pentru a gasi impreuna solutia optima pentru rezolvarea situatiei. Abia in ultima instanta ar trebui sa se apeleze la forta.
In cazul americanului s-a intamplat ceea ce am prevazut: a obosit si a inceput sa faca greseli majore, care sunt in beneficiul autoritatilor. A dat telefoane si a lasat mesaje scrise. Asta inseamna ca poate fi indentificat dupa amprenta vocala, chiar in cazul folosirii aparaturii de distorsionat vocea, si dupa scris, prin expertiza grafologica”, e de parere col. (r) dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist.