Uitată prin subsolul nomenclatorului de meserii, o nouă specializare se impune pe piață, readusă la viață de sportul alb: psihologul sportiv, cu traducerea din engleză, mental coach! Forma internațională este folosită cu precădere în detrimentul termenului neaoș, depășit deja și de termenul de „consilier de dezvoltare personală”. Jucătorii de tenis nu mai pot stăpâni singuri noile provocări și caută ajutor în exterior. Mental coach-ul este un colaborator temporar, dar indispensabil, parte dintr-un grup compact în care mai încap antrenorul, preparatorul fizic, fizioterapeutul, sparring-partner-ul și nutriționistul.
Tehnici de respirație
Monica Stănescu, de la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport (UNEFS), fostă sprinteră în proba de 100 metri garduri, este un specialist în domeniul psihologiei sportului căutat de către jucătoarele noastre. Cunoștințele sale o ajută pe Mihaela Buzărnescu să se mențină printre primele 30 de jucătoare ale lumii și i-au folosit Irinei Begu să nu piardă contactul cu elita. Monica Stănescu refuză să dea numele sportivelor cu care a mai lucrat, invocând existența unor angajamente de confidențialitate. Mai există sportivi care refuză să recunoască faptul că apelează la un psiholog sportiv. Asta în timp ce alții fac o mândrie personală din cooptarea unui astfel de specialist.
De ce mental coach și nu psiholog sportiv? Diferența de denumire ține de percepția publică. „Aparent e un lucru negativ să spui că mergi la psiholog. Unii ar putea considera că ai probleme. Dacă spui că mergi la mental coach sună diferit”, precizează profesorul universitar.
Ce face, concret, un mental coach? Sportivilor nu le câștigă meciurile, dar le desenează drumul spre victorie. „Ne axăm pe tehnici de reglare a respirației, de relaxare, pe gândirea pozitivă, apelăm la tehnici de programare neurolingvistică. Pentru a avea eficiență, toate exercițiile trebuie să fie repetate de sportivi și independent, în lecțiile de antrenament, pe terenul de tenis, și chiar în viața de zi cu zi. Procesul de transformare îi aparține sportivului. Nu trebuie dezvoltată o dependență față de psiholog. Ar fi nefolositoare. Nu trebuie să gândim în cheia: am o problemă și apelez la psiholog să mi-o rezolve”.
Ce este în spatele Simonei
Simona Halep este ”icoana” tinerilor sportivi. Puțini reușesc însă să urce Golgota performanței. „Mulți își doresc să ajungă precum Simona. Dar, în spatele Simonei sunt mii care nu reușesc. Există diverși factori limitativi ai performanței”, precizează fosta atletă. Costă mult să te lași pe mâna unui mental coach? ”Nu este o activitate care să împovăreze bugetul alocat pregătirii sportivilor”, precizează cadrul universitar.
Cum rezistă sportivii „haterilor” din mediul virtual și cum se rezolvă dependența de tehnologie? „Nu am recomandat să își închidă conturile de pe rețelele de socializare. Cuvintele celorlalți te afectează doar dacă le permiți. Căutăm diverse soluții. Parcurgem un program cu exerciții de recadrare, de reinterpretare, se fac jocuri de rol. Recomand să se modifice lungimea mesajelor, perioada din zi și timpul alocat comunicării online. Toate aceste exerciții devin parte a antrenamentului invizibil la care participă sportivii, respectiv devin parte a vietii lor cotidiene. Are loc un întreg proces de dezvoltare personală, care îi ajută să se maturizeze”.
Greșeala părinților
„Jucătorii de tenis și părinții acestora au înțeles că talentul nu e de ajuns și că disciplina mentală poate face diferența pe teren. Recomand să se apeleze la psihologul specializat în sport încă de la 10-11 ani. Până la această vârstă, antrenorul este și psiholog, cel care pune bazele deprinderilor psihice de concurs. După vârsta de 11 ani, copiii încep să simtă presiunea rezultatelor”.
Unele presiuni vin din partea părinților, alteori copiii conștientizează problemele financiare ale familiei.
„Am constatat că dacă se apelează la psihologul sportiv abia la 16-17 ani, când presiunea rezultatelor, clasamentelor și a câștigării banilor crește, sportiviilor le este greu să integreze mijloacele pregătirii psihice în procesul de pregătire. Dacă nu le utilizează constant la antrenament, este evident că nu vor beneficia de efectele acestor mijloace nici în timpul meciurilor”, precizează psihologul.
Uneori, eșecul copilului este proiectat, fără intenție, de familie. „Părintele care nu-l presează pe copil să devină campion, lucrează la succesul de mai târziu al copilului”.
Mental coach-ul nu înseamnă să iei decizii în locul sportivului. Mai degrabă să-l sprijini să se dezvolte personal decât să-i rezolve o problemă punctuală, oferindu-i metodele și mijloacele de autoreglare cu care să dobândească acel de control emoțional necesar în diferite situații cu care se confruntă. Prin această abordare, sportivul are de câștigat, pe termen lung.
Pe Monica Stănescu, al cărei soț – Rareș Stănescu – este antrenor de tenis, o putem întâlni și pe terenul de tenis, la antrenamentele și la competițiile pentru juniori. „Asistența psihologică nu este doar o activitate de cabinet. Ea trebuie să aibă loc chiar acolo pe teren, unde sportivul trăiește stările psihice pe care nu le poate controla”.
Soții Monica și Rareș Stănescu, pe terenul de tenis
Psihologul sportiv aduce prin competențele sale un plus de valoare procesului de antrenament, potențând influența mijloacelor de pregătire tehnică, tactică și fizică.
În relația sportiv-antrenor-părinte, psihologul poate avea uneori rol de mediator. „Dacă sportivul reclamă unele probleme cu antrenorul, cu un alt membru din echipă sau din familie, îmi asum un rol de mediere a conflictului. Angajez discuții între părțile vizate, încurajez exprimarea opiniilor și propun soluții pentru optimizarea comunicării”, este abordarea Monicăi Stănescu, care recomandă specialiștilor din tenis și părinților să colaboreze cu psihologul specializat în sport, pentru a găsi mai ușor calea spre succes.
„Fără pregătire psihică, nu se poate face performanță în tenisul actual. Lucrurile s-au schimbat mult în ultimii 30 de ani, totul este bazat pe încrederea că poți să-l învingi pe celălalt”
Adrian Fetecău,
tatăl jucătoarei de tenis Irina Fetecău
Halep a lucrat cu doi specialiști
Simona Halep n-a acceptat resemnarea mioritică și a transformat în succes negativismul specific românesc. O femeie a avut rol-cheie în suișul din ultimul an. Sportiva a vorbit despre relația cu psihologul sportiv Alexis Castori, un star în domeniu, după ce a colaborat cu Ivan Lendl și cu Andy Murray. „Este grozav să ai pe cineva cu care să vorbești, care să-ți dea idei despre cum să rezolvi anumite probleme și să te accepți așa cum ești cand ratezi. Mă bucur mult mai mult de ceea ce fac acum. Văd totul altfel acum. Sunt mai fericită, zâmbesc mai mult, așa că viața e frumoasă!”, a spus Simona. Din februarie și până în decembrie 2017, a lucrat și cu românul Silviu Zancu, perioadă în care a câștigat Roland Garros și a devenit numărul 1 WTA. A renunțat la ambii, iar acum este în cădere, atât fizică, precum și psihică.
Copil, promovat în elită de Popoviciu
Marius Copil a avut un final de sezon fulminant, urcând pe cea mai bună treapă a carierei: 60. Înainte, a urmat sfaturile unui mental coach, Ioan Popoviciu, cu care colaborează încă din 2016, când jucătorul era pe 220 mondial, până anul trecut, când ajunsese pe 73. A urmat o pauză, iar înainte de turneul de la Basel, Copil a simţit nevoia să reia „antrenamentul” mental împreună cu Popoviciu. Românul a pierdut, duminica trecută, finala turneului ATP 500 de la Basel, 6-7 (5), 4-6 cu Roger Federer, dar a doborât, în premieră, doi jucători din Top 10. „A înțeles că talentul nu e de ajuns și că disciplina mentală poate face diferența pe teren”, a dat soluția Popoviciu (foto).
Cum devii mental coach
Sunt câțiva pași necesari și obligatorii, pentru a putea activa ca mental coach. Primul, este absolvirea unei facultăți de psihologie. Apoi, studiile trebuie întregite cu cursuri și specializări, axate pe psihologia sportivă. În România, psihologia sportivă s-a ridicat în anii 1960-1970, iar „părinte” este socotit profesorul Mihai Epuran. Deloc încurajator este faptul că România n-are niciun reprezentant în instituțiile internaționale care strâng la un loc psihologii sportivi din întreaga lume.
CV
Monica Stănescu
• Profesor universitar doctor, Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București
• Master Psihologia Sportului de Performanţă
• Certificare Mental Coach (Global Professional Tennis Coach Association)
• Competenţe profesionale: Asistenţă şi consiliere psihologică în sport
• Membru al Asociației Române de Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană și al Consiliului Științei Sportului din România
Citește și: