Attila are șapte ani și este centrul universului părinților lui. La trei ani și cinci luni, băiețelul a fost diagnosticat cu autism, iar vestea a șocat-o nespus pe cea care i-a dat viață. Szabina Szabo plecase să muncească în Germania și a fost nevoită să se întoarcă în țară.
„Când m-am întors, am găsit un copil hiperactiv, agresiv, care rămânea cu privirea fixă , cu un comportament pe care nu îl avea anterior plecării mele. Cel mai probabil despărţirea de mine i-a produs un şoc şi a grăbit evoluţia problemei lui”, îşi aminteşte Szabina Szabo, mama lui Attila.
Tratamentul cu medicamente, fără rezultat
Medicii i-au prescris micuțului Attila calmante, însă tratamentul nu l-a ajutat. Copilul devenea și mai agitat, spre groaza părinților săi. Disperată, mama a consultat mai mulți medici. Un singur psihiatru i-a sugerat să renunțe, cel puțin o perioadă, la tratamentul medicamentos. Așa că femeia a ales varianta terapiei.
„Mulţi mi-au criticat decizia, spunându-mi că nu procedez corect şi că starea lui Attila se va înrăutăţi. Dar nu a fost aşa”, a mai spus mama.
Szabina Szabo spune că s-a documentat pe Internet. A aflat că joaca îi ajută pe copiii cu autism.
„Am început cu lucruri simple, de la jocul cu făină, la cel cu mingea. Ne-am pictat unul pe altul, mi-am învăţat copilul să facă prostii, să ştie ce e aia o ciocolată, să se îmbrace şi să se dezbrace, să folosească toaleta”, mărturiseşte Szabo Szabina.
Terapia prin pictură
Femeia recunoaște că primul an de terapie a fost un chin pentru că Attila nu era deloc cooperant. Cu multă dragoste, răbdare şi dăruire, mama a reuşit să-şi scoată fiul din lumea în care se închisese din cauza bolii. Așa a ajuns să încerce și pictura. Totul a început dintr-o joacă, devenit ulterior pasiune pentru micul Attila.
„ Încet-încet am văzut că este atras de pictură, că este o activitate asupra căreia se concentrează şi care îi face plăcere. Attila nu vorbeşte, însă prin culoare, el comunică. Preferă culori închise, ceea ce mă face să cred că este ceva ascuns în sufletul lui, dar încă nu mi-am dat încă seama despre ce este vorba. Poate să fie şocul pe care l-a suferit când am fost plecată de lângă el”.
Attila pictează orice, pe pânză, pe şerveţel, pe sticlă, pe apă. Ar face asta ore-n șir, în fiecare zi, se bucură mama. Pentru a-i asigura toate materialele necesare, părinții cheltuie 700 de lei pentru pensule, acuarele și pânze. Toate creațiile micuțului sunt scoase apoi la licitație, pe Facebook.
Mama crede în terapia prin artă. Devenită asistentul personal al fiului ei, Szabina vrea ca, în următorul an, să-și înscrie băiețelul în sistemul public de învățământ.
sursă foto:magazinsalajean.ro
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro