A doua zi dimineață, șoferul Primăriei a preluat misiunea și a dat ultimele clocote la ceaun. Într-o sală a primăriei, a fost întinsă masa, cu mici, murături, covrigei, prăjituri, cu muzică populară, pusă de la un laptop cu boxe.
Învățătoarea, educatoarea, agentul agricol, secretara, oamenii de serviciu au ciocnit un pahar de vin fiert și au degustat opera gastronomică a edilului.
Preotul satului, bârfit la petrecere
Despre ce s-a discutat la masa festivă din Necșești? Cu învățătoarea Dana Vierașu, despre ultimele comentarii ale criticului de artă Pavel Șușară, cu privire la Catedrala Mântuirii Neamului. Și, pentru că tot venise vorba de religie, a fost bârfit un pic preotul satului, care, „dacă vă vine să credeți!”, este pictat pe pereții bisericii, alături de ctitori. Dar marea supărare e că preotul cere prea mulți bani pentru serviciile religioase. Cum ne-a declarat și o bătrână din Necșești, sub protecția anonimatului absolut: „Preotul ăsta ne jupoaie! Pentru o pomenire, e în stare să ia și pielea de pe tine!”.
Mai mult de trei sferturi din locuitorii Necșeștiului sunt pensionari, cu pensii mici, de agricultor. „Din taxe și impozite, nu ne scoatem nici măcar banii de salarii pentru Primărie”, spune Ilie Marin Bănăseanu. Primăria are 15 angajați, strictul necesar. Primarul, în vârstă de 42 de ani, a copilărit în comună, bunicii lui sunt de aici. Se află la primul mandat și recunoaște că administrația publică i-a dat serios de furcă, „nu știam cu ce se mănâncă”.
În Consiliul Local, 4 consilieri de la ALDE, 3 de la PSD, 2 de la PNL, nu e timp de lupte politice. „Ar trebui să fim politicieni doar în campanie, după aceea să punem umărul pentru interesul comun”, spune primarul de la ALDE. Iar „vicele”, de la PSD, îl aprobă. O singură dată au existat și voturi împotrivă, când s-a decis majorarea amenzilor.
Caravana cu fasole
Cazanul cu fasole a fost pus iar pe foc, la încălzit, apoi îmbarcat în mașina viceprimarului, împreună cu alte bunătăți de la micul festin. Mașina a oprit întâi la poarta lui Constantin, 50 de ani, care stătea pe banca de la poarta vecinilor, sub soarele cu dinți.
Constantin are ambele picioare deformate după un accident. Întâi și-a fracturat dreptul, nu s-a dus la medic, piciorul s-a sudat prost, așa că l-a forțat pe stângul, care s-a îndoit și el. Omul merge foarte greu și educatoarea Mihaela Bănăseanu îl întreabă dacă-și poate duce singur sacoșa cu mâncare în casă.
Lângă farfuria aburindă, Constantin bea un strop de vin și zice Bogdaproste, „să fie pentru cei care au murit pentru țară”. Apoi îl întreabă pe viceprimar ce mai e cu actele lui. Cei de la Primărie vor să-l interneze și să-i obțină pensie de boală. Ajutor social nu poate primi, pentru că deține un teren agricol, dat în arendă.
Prin sat, rar vezi copii. Sunt doar 120 în toată comuna. De aceea, o școală a fost desființată, a rămas numai una, cu două etaje. Patru copii se nasc anual în Necșești, prea puțin, ținând cont că sunt înregistrate 30 de decese pe an. „Nu e doar problema noastră, e problema tuturor satelor din România. E nevoie de o strategie, de un plan național, altfel multe sate vor dispărea, vor rămâne doar case goale”, spune primarul Ilie Marin Bănăseanu.
„Cum să huidui jandarmii? Ei ne apără!”
Bătrânii din Necșești se plâng de singurătate. Pe gerul mușcător, au ieșit din case pentru a merge la prietenii din sat, să mai stea de vorbă. Tanti Tudora, 73 de ani, e de părere că ar trebui să fim mai uniți de Ziua Națională. Nu să huiduim jandarmii, „jandarmii sunt cei care ne apără”. Știe ea de ce spune asta. Ea, văduvă și bolnavă, s-a trezit cu hoții peste ea în casă. Și nu o dată. „Tineretul ăsta, în loc să caute de muncă, umblă după furat”, spune tanti Tudora, potrivindu-și basmaua sub bărbie.
„Mă duc să umplu butelia, m-a lăsat taman acum. Luasem niște pulpe de pui, să fac o ciorbă. Mă ține trei zile. Sunt singur, n-am pe nimeni”, spune Marin, un bătrân de 75 de ani. Nu știi dacă ochii îi lăcrimează de frig sau de tristețe.
Visând la cultură
Comuna Necșești are drum asfaltat, dar n-are locuri de muncă. După multe insistențe și proiecte respinse, „printr-o minune”, crede primarul, au fost aprobate finanțări de la centru pentru apă, canalizare, un teren de sport. „Nu știu cum de au fost de acord. Până acum, nici nu se gândeau să dea 4 milioane de euro pentru o localitate cu 1.500 de locuitori”, declară edilul Bănăseanu. E foarte supărat pe eticheta de „cea mai săracă comună din România”, etichetă lipită de Ministerul Dezvoltării în 2013: „Mă doare, de câte ori ni se spune așa. Sigur sunt alții și mai săraci ca noi. Noi suntem obișnuiți”.
Primarul visează la un cămin cultural nou sau măcar la renovarea celui existent. Deasupra platoului cu mici se dezbate dacă la căminul cultural se pot ține parastase, botezuri, nunți. Edilul nu e de acord, învățătoarea și „vicele” consideră că aceste obiceiuri sunt parte din cultura poporului român. Plus că reprezintă o sursă de venit, la bugetul comunei, să închiriezi sala. La observația asta, primarul tace și se uită lung, peste farfuria cu fasole, în care șoferul a uitat să pună sare.
- Dintre cei 1500 de locuitori, mai mult de trei sferturi sunt pensionari
- Sunt doar 120 de copii în toată comuna
- Patru copii se nasc anual în Necșești, prea puțin, ținând cont că sunt înregistrate 30 de decese pe an