Cornel Dinu a trimis cititorilor Libertatea un filmuleț emoționant.
Câinii lui Cornel Dinu.
Întâi a fost Nero.
Ciobănescul german stătea la antrenamentele lui Dinamo ca o statuie la piciorul lui Cornel Dinu, adulmecând fumul de trabuc. El e unul dintre lupii domestici de pe emblema nouă a clubului.
Nero a făcut infarct în 2008. “Prietenii mă părăsesc și ei. S-a stins rapid. Poate e și ăsta un semn”, spunea Dinu, fatalist.
Pe Prinți a primit-o în același an, când Procuroru a împlinit 60 de ani. Fetița ciobănesc german era un dar de la soția sa, Silvia.
Dar Silvia s-a dus în 2011, iar pe Prinți a pierdut-o anul trecut. Cățeaua care îi aducea aminte de Silvia și de viața lui de dinainte s-a chinuit multă vreme, iar Dinu a plimbat-o pe la nenumărați doctori, încercând tratamente care mai de care mai lăudate.
Când Prinți a murit, cel care se considera tatăl ei a plâns ca un copil. “Sunt în doliu, am pierdut cea mai bună prietenă”.
Depresia l-a înghesuit atunci mai tare.
Ca împins într-acolo, Dinu a început să vorbească tot mai des despre marele final și despre barcagiul de pe malul Styxului.
Ce faceți, Mister?
Întâi un oftat lung în telefon, apoi stins…
Ce să fac, dragă?! Cu bătrânețile…
Printr-un comic de situație parcă regizat, tonul discuției se schimbă brusc, cu Dinu strigând energic:
– Merlin, tembelule, potolește-te! Eram la o frizerie de pe Dacia unde mă tund eu de zeci de ani și tâmpitul ăsta a văzut o cățea și m-a tras. M-am lovit de rama ușii de mi-a învinețit ochiul.
Golden retrieverul roșcat cu numele de vrăjitor l-a smucit pe tot mai singuraticul Cornel Dinu din cețurile misterioase de pe malul marelui râu, l-a întors de pe faleza depresiei.
Merlin e răsfățatul, “zăpăcitul lu tata” cu nasul încrețit a joacă, pe care Mister îl tachinează și îl ceartă plin de dragoste, seara, înainte de culcare.
Filmulețul de mai jos, cu Dinu vorbindu-i lui Merlin, e făcut acum câteva luni în timp ce Dinu urmărea un meci de fotbal.
E o seară obișnuită din viața unui bărbat de 70 de ani care toată viața a tratat câinii – roșii, cenușii, cafenii – ca pe oameni.
Îi iubește deopotrivă și pe unii și pe alții chiar dacă limba ascuțită îi bagă mai întâi pe toți în aia mă-sii.
La mulți ani, Cornel Dinu!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro