:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2018/12/ana-maria.jpeg)
De Adriana Oprea și Cătălin Tolontan
Acum două zile, un judecător de drepturi și libertăți a cerut Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași să finalizeze cercetările în cazul victimei Ana Maria Tănasă.
Noul termen este martie 2019.
E a doua instanță care îi avertizează pe procurori că tergiversează cercetările accidentului rutier care a lăsat un om paralizat.
Când procurorii întârzie, judecătorii ajung să decidă durata anchetei!
În februarie 2018, primul judecător le dăduse colegilor săi magistrați termen pentru septembrie 2018, decizie pe care procurorii nu au respectat-o.
Prin cea de-a doua decizie, Parchetul din Iași ajunge, practic, ghidat de instanță – procurorii făcând proba neputinței de a-și îndeplini menirea de a acuza în numele interesului public.
Dar cum poate dura investigația unui accident de circulație mai bine de trei ani?!
Prin diverse metode.
„Cine este firma de asigurări care riscă plata?”
Pe 1 decembrie 2015, fata de 15 ani este lovită atât de tare pe o trecere de pietoni de la marginea Iașiului încât intră în comă și e diagnosticată cu tetrapareză spastică.
De trei ani, Ana mișcă doar ochii și, puțin, capul.
Mașina înregistrată de poliție la locul accidentului are numărul MH-20-GNM și aparține Gărzii de Mediu.
Ca să afle la ce firmă e asigurată mașina, avocata Anei solicită procurorului Mihaela Pamfil verificarea.
„Fiind părăsită de părinți de mică, Ana Tănasă este în grija statului. Dacă judecătorii vor dicta despăgubiri, ele intră la stat, pentru îngrijirea fetei. Indiferent cine plătește banii, șoferul sau asigurarea, banii merg la stat”
– avocat Sandra Grădinaru
Și solicită numele companiei de asigurări.
Poliția a cerut verificarea unei mașini care nu are legătură cu accidentul!
Procurorul de caz Mihaela Pamfil deleagă investigația mașinii către poliție.
Numai că, în loc să trimită Gărzii de Mediu numărul corect al mașinii, în septembrie 2018 poliția expediază o cerere în care scrie MM-20-GNM, în loc de MH-20-GNM. Județul Maramureș în loc de județul Mehedinți.
Este exact eroarea potrivită pentru ca cei de la Gardă, unde șoferul accidentului, Eugen Sandu, a fost șef chiar în 2018, să răspundă în octombrie 2018: „Mașina cu numărul MM-20-GNM nu aparține Gărzii de Mediu”.
Sigur că nu aparține.
Cum poți tergiversa un dosar
Așa s-a construit tot dosarul 16326/P/2015. Doar câteva fapte:
- Urmărirea penală față de inspectorul Gărzii de Mediu, Eugen Sandu, a început la peste un an de la accident.
- Nu s-a căutat unul dintre martorii oculari ai accidentului, descoperit între timp de Libertatea.
- S-au schimbat cinci ofițeri judiciari.
- Procurorul de caz Mihaela Pamfil nu a lucrat deloc la dosar între februarie 2016 – august 2016, august 2016 – februarie 2017 și martie 2017 – mai 2017. Datele sunt oferite în motivarea sa chiar de primul judecător care a verificat activitatea procurorilor: judecătorul Irina Țîrlea!
Maricel Munteanu, avocatul lui Eugen Sandu, spune: „Amânările nu sunt cauzate de noi, clientul meu vrea să se termine totul, pe baza probelor însă, nu a vorbelor”.
Și nici instanța nu a reținut amânările ca fiind treaba apărării, ci a acuzării, a Parchetului.
Victima care încurcă justiția
În acest timp, de trei ani, „petenta Ana Maria Tănasă” clipește.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2018/12/ana-maria.jpeg)
Conform medicilor care o îngrijesc, creierul ei a fost atât de lovit de mașina care a trecut pe zebră cu aproximativ 75 de kilometri la oră încât corpul i-a paralizat și capacitatea cognitivă a devenit cea a unui copil de 2-3 ani.
Fiecare tentativă a Anei de a câștiga un pic mai mult înțeles agravează lucrurile.
Fiecare mișcare a ochilor fetei de 18 ani arată cum întregul sistem judiciar implicat în cazul ei o privește de pe margine, o victimă nedorită și nesprijinită.
„Când, în sfârșit, fata a început să se miște, de sub paltonul roșu a apărut mai întâi o fustă galbenă. (…) Părul negru, geanta de catifea, pensulele împrăștiate (detalii, detalii care nu interesează pe nimeni), două mâini cu degetele lungi. Nu murise. A încercat să se întoarcă pe burtă, însă corpul ei, învelit în piele tânără și straturi de țesături lunecoase, nu o asculta deloc. Mai mult decât atât: agrava lucrurile. Cu fiecare tentativă de a se pune pe picioare, culorile din jurul ei se amestecau, formând pe caldarâm o băltoacă multicoloră. Roșu – din piciorul drept, albastru din urechea stângă, galben din degete, verde din buzunare. Orice gest izvora culoare”.
Exact ca în rândurile Tatianei Țibuleac, dintr-o carte în lucru și apărute la „16 prozatori români de azi”, Editura Humanitas, justiția o privește pe Ana Maria Tănasă cum încearcă să-și ridice adevărul de la pământ.
Și, cu fiecare încercare, apar culorile reale ale acestui caz.
Citește și:
Urmărește-ne pe 
