Conteaza mult istoricul pacientului, evaluarea orientarii, a starii memoriei, limbajului, rezolvarea unor sarcini simple si efectuarea unor calcule aritmetice banale. In privinta testelor, se fac tomografii cerebrale si analize de sange si urina, pentru a obtine informatii despre eventuale alte maladii care ar putea fi cauza dementei. Se face, evident, si o evaluare psihiatrica.
In privinta tratamentului, vestea proasta e ca nu exista nimic care sa duca la vindecare. Exista totusi numeroase medicamente care pot imbunatati sau macar stabiliza simptomatologia; in plus exista activitati si strategii menite sa minimalizeze sau sa previna problemele comportamentale.
Prescriptiile standard pentru sindromul Alzheimer includ medicamente din categoria inhibitoarelor de colinesteraza si vitamina E.
Simptomele initiale, care includ pierderile de memorie, dezorientarea, confuzia si dificultatile de rationament, se agraveaza pe masura ce neuronii sunt distrusi. Medicamentele nu pot opri degradarea celulelor, dar pot minimiza si stabiliza simptomele. Ele pot, de asemenea, sa intarzie perioada in care pacientul va avea nevoie de asistenta continua la domiciliu. Inhibitorii de colinesteraza (Donepezil, Exelon s.a.m.d) au rolul de a preveni distrugerea Acetilcolinei, un mesager chimic din creier, care e foarte important pentru memorie si gandire. Astfel, medicamentul are rolul de a mentine niveluri ridicate ale acestei substante, chiar si in situatia in care ea este produsa de organism in cantitati insuficiente. Suplimentele de Vitamina E sunt adesea prescrise, deoarece vitamina in cauza are rolul de a ajuta celulele cerebrale sa se apere de "atacuri". Deteriorarea creierului produce un efect de stres oxidativ, vitaminele C si E avand tocmai rolul de a contracara atacul prin rolul lor antioxidant. In general, Vitamina E nu are contraindicatii. Totusi, in cazul celor ce fac tratament cu anticoagulante, e nevoie de precautii si monitorizare.
Modificarile comportamentale sunt mult mai greu de tinut in frau. Inaintea oricarui tratament medicamentos, e nevoie de mult ajutor din partea anturajului, pentru a inlatura factorii ce agraveaza tulburarile de comportament. In orice caz, tineti tot timpul cont ca persoana de langa dv. este bolnava si, in cea mai mare parte, nu este responsabila de ceea ce i se intampla. Asta nu inseamna ca trebuie pedepsita si eliminata din societate; din contra: in masura in care se poate, trebuie tratata precum un om normal.