La data de 17 mai 2010, conducerea Companiei Naţionale Loteria Română a atribuit unei societăţi comerciale cu activitate de comercializare autovehicule (dealer auto), administrată de suspectul Sorescu Nicolae Virgil, un contract de furnizare de 182 de autovehicule în sistem buy-back, în valoare de 13.386.378,73 lei pentru înlocuirea parcului auto al Loteriei Române. Contractul a fost iniţiat, fundamentat şi atribuit cu încălcarea prevederilor legale, prin licitaţie trucată anume pentru a favoriza respectiva societate comercială care a vândut astfel, Loteriei Române, autovehicule la un preţ substanţial mai mare decât preţul pieţei.
De exemplu, inculpaţii Benea Gheorghe, Rîpanu Ovidiu și suspectul Lăzăreanu Remus au iniţiat procedura de achiziţie fără a estima valoarea contractului de achiziție pe baza unor calcule care să aibă în vedere toate sumele plătibile; nu a fost întocmit un studiu de piață pentru determinarea valorii estimate a autovehiculelor noi achiziționate; nu a fost determinată nici valoarea estimată a parcului auto vechi al C.N.L.R. care urma a fi predat în sistem buy-back; nu a luat în calcul pentru determinarea valorii estimate a achiziției cheltuielile suplimentare – cu RCA, Casco, mentenanță – prevăzute în documente.
De asemenea, s-au preluat de la Sorescu Nicolae, reprezentantul dealerului auto, specificațiile tehnice ale autoturismelor comercializate de această societate comercială – date care ulterior au fost introduse în caietul de sarcini, iar în fișa de date a achiziției s-a impus introducerea unor condiții restrictive de participare, în scopul eliminării concurenței.
Prin iniţierea, atribuirea şi derularea acestui contract a fost creat un prejudiciu în dauna Companiei Naționale Loteria Română estimat la valoarea de 2.314.707 lei.
În schimbul atribuirii contractului de schimbare a parcului auto al Loteriei Române, persoane din conducerea Loteriei române au primit sume de bani şi bunuri după cum urmează:
În calitate de șef Serviciu Achiziții în cadrul C.N.L.R. și în calitate membru în comisia de evaluare a ofertelor, inculpatul Rîpanu Ovidiu a pretins, la sfârșitul anului 2009 şi începutul anului 2010, pentru sine și pentru alții suma de 1.500.000 lei, 4 autovehicule noi, respectiv un autovehicul marca Cadillac; un autovehicul marca Hummer; un autovehicul marca Opel și un autovehiculului marca BMW și un număr de 182 de autovehicule second hand rezultate din contractul de înlocuire a parcului auto în sistem buy back, din care a primit:
– suma totală de 1.081.061,96 lei, în perioada iulie-septembrie 2010 (bani remiși din conturile societăţii administrate de Sorescu Nicolae Virgil în contul unei firme aparţinând lui Rîpanu Ovidiu
– 4 autovehicule noi respectiv un autovehicul marca Cadillac în sumă de 160.682,99 lei; un autovehicul marca Hummer în valoare de 139.364,72 lei; un autovehicul marca Opel în valoare de 59.380,80 lei și un autovehiculului marca BMW în valoare de 139.230 lei;
– autovehicule second hand în valoare de 1.179.029,68 lei, în perioada septembrie 2010 – ianuarie 2011
Din cele patru autovehicule preluate de Rîpanu Ovidiu, în cursul lunii iulie 2010, Benea Gheorghe, director general al C.N.L.R. a primit, prin intermediul fiicei sale, suspecta Benea Laura și pentru aceasta, autovehicul marca BMW în valoare de 139.230 lei.
Din cele patru autovehicule preluate de Rîpanu Ovidiu, suspecta Olaru Cornelia, referent în cadrul C.N.L.R. şi membru al comisiei de evaluare a ofertelor, a primit, în cursul lunii septembrie 2010, un autovehicul marca Opel în valoare de 59.380,80 lei, pe care l-a înmatriculat pe numele unei persoane din familie. Anterior, aceasta acceptase promisiunea de a primi acest bun în schimbul consemnării unor date nereale în documentaţia legată de licitaţie.
Pentru a ascunde adevărata proveniență a bunurilor/banilor ce fac obiectul infracțiunii de luare de mită, inculpatul Rîpanu Ovidiu, folosindu-se de două firme pe care le controla prin intermediul suspecţilor Niculae Iulian Cătălin și Bran Marius, a preconstituit relații comerciale nereale, vizând prestării de servicii fictive.
În acest sens, Rîpanu Ovidiu în înțelegere Sorescu Nicolae Virgil, a creat în sarcina societăţii administrate de ultimul menţionat, beneficiară a contractului cu loteria, o ”datorie” fictivă, prin întocmirea unor contracte care atestau operațiuni nereale (efectuarea unor servicii IT care nu s-au executat). Astfel, s-a creat aparenţa că banii nu ar fi fost primiţi drept mită, ci în contul unor servicii IT, neprestate în realitate.