De acolo, Regele nostru bun își poate privi veșnic țara și pe români, rugându-se pentru soarta luminoasă a neamului său. Trupul Majestății Sale, măcinat de cancer și decompensat iremediabil, a cedat. În vârstă de 96 de ani, Regele primise sfânta împărtășanie de la un preot, de ziua numelui său și al Sfinților Mihail și Gavriil, având la căpătâi pe Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu. Rând pe rând, membrii familiei s-au perindat în ultima vreme, lângă patul de suferință al Regelui. Comunicatele Casei Regale au lăsat să se înțeleagă persistent, dar decent, că timpul Regelui Mihai se apropie de sfârșit. Tradiționalul eveniment ”Porți deschise”, organizat pe 8 noiembrie din 2001, nu a mai fost îngăduit de sănătatea tot mai precară a fostului monarh.
Destinul i-a hărăzit și moartea, tot departe de țară
Dumnezeu a vrut ca ultimele clipe ale Regelui Mihai să se scurgă tot departe de țară, în Elveția. Destinul dramatic, tulburător de nedrept al fostului conducător al României Mari, nu l-a cruțat nici când i-a luat ultima suflare. Exilul de suferință și așteptare, viața sacrificată pentru țară și familie au îndurerat inima fostului suveran, pentru totdeauna. Zâmbetul rar, scurt, interiorizat, abia dacă deschidea ușile sufletului său generos, credincios, blând. Efigia Regelui Mihai i-a urmărit, în toată perioada urgiei comuniste abătute peste țară, pe toți românii care i-au regretat abdicarea. Nici după ce regimul a fost răsturnat, revenirea în țară a Majestății Sale nu a fost ușoară. Tentativele de întoarcere pe pământul natal, zădărnicite de puterea emanată de după 1990, au constituit tot atâtea încercări pentru sufletul rănit de dorul nestins pentru România, al Regelui Mihai. Adunarea populară impresionantă, de peste un milion de români, care l-a întâmpinat la București, la 26 aprilie 1992, rămâne cea mai elocventă pagină de istorie vie, palpabilă, mărturisind iubirea neîntinată a românilor, pentru Regele lor exilat. Figura solară a fostului monarh contrasta vizibil cu frunțile încruntate și cenușii ale diriguitorilor vremii, proveniți din eșalonul doi al Partidului Comunist Român. Fotografiile Regelui, înconjurat de marea de români care îl aclamau, din România decomunizată a anilor 90, restaurează definitiv poziția sa de lider și păstor al inimilor arse de patriotism și monarhism. Abia în 1997, prin diligențele făcute de președintele Emil Constantinescu, Majestatea Sa și-a recăpătat cetățenia română, drepturile patrimoniale ale Casei Regale de România, și numele de ”Regele Mihai I al României”,
Poate că moartea Majestății Sale va aduce mai multă liniște în Casa Regală a României. Cu puțin înainte de trecerea în neființă a Regelui, Principele Nicolae Medforth-Mills a vrut să ajungă la căpătâiul Regelui, împotriva voinței fostului monarh. Principele a forțat ușa reședinței regale și, potrivit relatărilor Casei Regale, a agresat în acțiune șase persoane. Regele Mihai a refuzat să își vadă nepotul, din momentul în care, în 2015, i-a retras nepotului său Nicolae, fiul Principesei Elena, titlul de «Principe al României» şi calificativul de «Alteţă Regală». Nicolae a fost exclus din Linia de Succesiune la Coroana României.
Modelul marelui lider al românilor – lăsat pentru viitorime de personalitatea Regelui Mihai
Prin moartea Regelui Mihai I de România, țara îl pierde pe ultimul cel mai în vârstă monarh din Europa și pe cel mai demn politician și om de stat pe care istoria noastră l-a avut. Românii care l-au cunoscut, care i-au aflat povestea tragică, i-au înțeles principiile de suveran și i-au simțit convingerile profund naționale, pierd un mare patriot, un om de omenie și unul dintre ultimii făuritori ai României interbelice, mândre, europene, admirate, respectate.
Fostul suveran pleacă la Dumnezeu și ne lasă parcă mai învrăjbiți ca niciodată. Suntem mai departe unii de alții, răspândiți pe coordonatele lumii. Români venetici, plecați după bani, sau după un vis – pe care nu le-au putut atinge în țara lor. Cei care conduc țara au uitat de politețe, de bună cuviință, de răspunderea față de semenii români, manifestată clipă de clipă. Au uitat de grija de a ne face mândri, așa cum eram o dată. Românii au uitat să producă eroi, pe care să îi iubească și de care să aibă grijă, pe care să îi apere, pentru a nu mai fi loviți, ofensați, umiliți, batjocoriți. Așa cum a fost lovit, ca nimeni altul, Regele Mihai I al României, în suferinda sa viață.
Regele nostru a murit. Dar nevoia de model, de mare lider al românilor, trebuie să trăiască, pentru viitorime.
Drum lin lângă Dumnezeu, Regele nostru bun!
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
Citește și:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Asediu total al PSD-ALDE împotriva economiei de piață și a statului de drept
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Bani, averi colosale și influență – paradisurile fiscale care batjocoresc planeta
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Atentat terorist în America: de la Loteria Vizelor, la ”Loteria Viselor”?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pierdut senator PSD, între rezistența anticomunistă din munți și ”banditismul” românesc interbelic
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Scoate CSM castanele fierbinți în locul lui Tudorel Toader? Capul lui Kovesi atârnă și de ”avizul consultativ” suprem
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Secretele asasinării lui JFK, nedescifrate nici de Donald Trump
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pentru guvernarea PSD-ALDE, lungul sezon al judecății sindicale a început
- Editorial de Claudiu Săftoiu. TAROM – destinația unui eșec administrat politic
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Să ne revenim: Liviu Dragnea, primul președinte ”ne-premier” al PSD, conduce totuși guvernul României
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Sub privirile aliaților NATO, România își umflă pieptul în fața Rusiei
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Dragnea, politica și ciomăgarii
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Precedentul catalan în România: cine va opri referendumul autonomist al radicalilor maghiari din Transilvania?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Înarmarea în ritm alert a României – episodul mult așteptat, necesar și obligatoriu
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pescuit extrem la răpitor: scapă lacul Belina din fălcile abuzatorilor în serviciu?