Editorial din Constanța de Andreea Pavel: Haosul care moștenește dictatura. Cum a intrat Constanța în sindromul Stockholm după Mazăre

Există, în presa din țară, mulți ziariști talentați, care-și bucură cititorii locali, dar care nu au avut șansa de a ajunge, decât rareori, la un public național.

Iar publicul suferă, la rându-i, pentru că moldoveanul află rar ce se mai întâmplă în Banat, după cum românul din Crișana nu prea știe ce-l preocupă concret pe compatriotul lui din Dobrogea.

Libertatea a invitat mai mulți jurnaliști din țară să scrie editoriale speciale pentru ziar.

După Ovidiu Hațeganu din Alba Iulia și Mircea Chirilă din Oradea, editorialiștilor Libertatea li se adaugă, de astăzi, tânăra jurnalistă Andreea Pavel din Constanța.

Alte și alte nume vor urma, iar editorialiștii vor publica, fiecare, de câteva ori pe lună în Libertatea, în funcție de evenimentele din partea lor de țară.

Andreea are 30 de ani și scrie la Info Sud-Est, ziar pe print și online.

A publicat în presa locală la 16 ani, la 18 ani era deja într-o redacție și în 2014 a câștigat premiul Tânărul Jurnalist al Anului, „pentru îndrăzneala de a face presă liberă la Constanța”.

Tânăra absolventă de istorie s-a impus în presă prin obiectivitate și curaj, și exact de aceste calități are nevoie pentru a vă oferi neașteptata radiografie a Constanței care urmează.

Haosul care moștenește dictatura

Orașul pe care România îl vede romantic și cool trăiește, de fapt, unul dintre cele mai dificile și confuze momente ale sale

• Primarul Decebal Făgădău nici măcar nu ocupă biroul unde a stat Radu Măzăre și a rămas în locul său de „vice”, probabil simptom al unei dedublări de „om al lui Mazăre”, de care vrea să scape.

De Andreea Pavel

Tot mai mulți dintre cei care l-au vrut alungat pe Radu Mazăre încep să-și activeze sindromul Stockholm. De ce așa?

Și pentru mine a fost un șoc când am ieșit din bula mea și am constatat că în realitatea pământeană, a celor care nu trăiesc pe rețelele de socializare și nu se sedează cu știri, se umple rapid un bazin electoral cu oameni care erau furibunzi la adresa lui Mazăre, însă astăzi încep să-l regrete și să-și concentreze toată furia în altă direcție.

Dacă mergi prin Constanța, cred că în orice zonă o să găsești un om care o să-ți răspundă:

• „Pentru că orașul e blocat”
• „Pentru că nu se întâmplă nimic”
• „Pe vremea lui Mazăre, măcar se mișcau lucrurile”

Cum stau lucrurile, ce e adevăr uman și implacabil și ce e iluzia care înfrumusețează trecutul, în observațiile critice de azi ale constănțenilor?

„El măcar făcea ceva”

Acelor locuitori care încep să-l regrete pe Radu Mazăre nu le lipsește primarul care „măcar făcea ceva”, ci primarul care „tăia și spânzura în oraș”.

Lor nu le lipsește primarul care „dialoga”, ci primarul care „impunea” și le asigura astfel un soi de siguranță.

Un primar care era acuzat de despotism este astăzi regretat tocmai pentru atitudinea asta autoritară cu care „ținea orașul ăsta în frâu”.

Senzația generală este că azi Constanța se scufundă într-un haos fără cap și fără coadă, că orașul merge spre nicăieri. Și întreb, iar, de ce așa?

Pentru că, după reținerile și apoi arestările procurorilor DNA, lucrurile s-au schimbat.

Zorii când Faraonul s-a prefăcut în muritor și oamenii au prins glas

Într-o dimineață, Radu Mazăre nu a mai fost de neatins, din zeu a devenit muritor, i-a pălit aura de supraom, iar mitul liderului veșnic s-a făcut cioburi.

Oamenii au început să capete curaj, să se relaxeze, au început să militeze pentru libertatea de exprimare de care Mazăre ar fi râs cu gura până la urechi.

Oamenilor a început să le placă să se joace cu rolul de primar, să-i spună ăluia din primărie ce să facă

Guvernații au înțeles că nu ei trebuie să facă ce vor guvernanții, ci invers!

Pe vremea lui Mazăre, era de neconceput așa ceva.

Să trimiți fotografii din oraș la Primăria Constanței, ce lux al libertății!

Au apărut tot mai multe publicații, opoziția politică a prins glas, constănțenii au început să fotografieze ce-i nemulțumește în oraș și să spună asta cu voce tare.

Și tot așa.

Practic, orașul s-a descătușat de un regim autocratic și, la fel cum se întâmplă în orice perioadă de tranziție după un astfel de regim, totul a fost aruncat în aer. În haos.

Decebal Făgădău, fostul viceprimar, a devenit noul primar.

Și nu a reușit să facă față noilor realități.

Viceprimar pe vremea când orașul era amorțit în mâna de neclintit a șefului său, Făgădău a scăpat de sub control orașul care a început să se dezmorțească, să aibă pretenții, să ceară tot ce n-a cerut în cei 15 ani de regim de militărie urbană.

Ce vor constănțenii?

Dintr-o dată, oamenii au cerut străzi, trotuare, spații verzi, locuri de joacă, construcții frumoase, limitarea autorizațiilor de construcție pentru clădiri nasoale, cinematografe, teatru.

Cei 300.000 de oamenii au cerut:

• Să nu mai câștige licitațiile „firmele lui Mazăre”.
• Au vrut o gigacalorie mai ieftină.
• Au vrut să fie locuri de muncă.
• Să dispară câinii vagabonzi, dar atenție, să nu fie luați de hingheri.
• Să fie modernizat transportul în comun.
• Să avem locuri de parcare suficiente.

Plus să dispară ca prin minune corupția și nesimțirea din oraș, să nu mai fie cozi în mall-uri, să nu mai urle nevasta, să nu mai plouă vara, să fie nopți senine iarna, să, să, să.

Toate și tot trebuie să se schimbe acum, chit că stă în sarcina primarului sau nu.

Practic, Făgădău decontează tot ce n-a făcut Mazăre în 15 ani și ce oamenilor le-a fost frică să ceară – și nu pentru că li s-ar fi întâmplat ceva, ci pentru că Mazăre avea o putere aparte să te facă să nu vorbești.

Te cumpăra, te speria sau pur și simplu te cucerea.

Oamenii se uită la Făgădău și îl văd pe Mazăre

Păcatele actualului primar în fața electoratului său poate că nu sunt multe, dar sigur sunt mari:

Nu s-a delimitat niciodată de fostul primar de când a ajuns în locul acestuia și pare că, de fapt, îi ține locul temporar.

Făgădău nici măcar nu și-a schimbat biroul, nu lucrează din biroul primarului, ci din cel al vechiului „eu”, al adjunctului!

Pare un detaliu, dar e un simbol. Acea încăpere aparține, instituțional, funcției, nu persoanei Mazăre.

Probabil că face acest lucru pentru că, măcar în sinea sa, vrea să se dezlipească de fostul său șef și a găsit această soluție – să nu se mute în biroul „lui Mazăre”.

De doi ani, Decebal Făgădău baletează între „viceprimarul lui Mazăre” și „primarul care i-a luat locul lui Mazăre”

Oricum am întoarce-o, a vorbi despre Decebal Făgădău se face mereu prin raportare la Radu Mazăre.

Blestemul orașului

Sigur că Făgădău nu poate transforma orașul într-o bijuterie peste noapte, probabil că nici nu are planuri atât de mari, dar oamenii nu mai au răbdare și fix asta vor: ca orașul lor să fie o bijuterie, chiar acum.

Și dacă, printr-o minune, ar reuși asta, Făgădău ar fi înjurat în continuare și ar primi, la fel ca în basme, o nouă sarcină imposibil de îndeplinit.

Pentru că orașul Constanța, cu un potențial extraordinar de dezvoltare, a fost blestemat să devină un oraș al nemuncii și a fost depășit de orașe cu resurse mult mai mici.

Iar, pentru asta, constănțenii au colectat în tăcere o furie care astăzi a dat în clocot.

De ce Făgădău e un lider moale

Dar nu e numai atât. Pare că viceprimarul, care era un excelent executant pe vremea lui Mazăre, nu a fost pregătit niciodată să treacă la nivelul următor și să fie primar.

Cu o rezistență mare la stres și muncă, din echipa Mazăre el era mereu văzut ca ”cel serios, care muncește și nu merge în cluburi”.

Cu toate astea, el nu reușește să se impună ca șef într-o echipă care îi este tot mai potrivnică.

Luptele interne tot mai ascuțite din PSD Constanța se proiectează atât de limpede în primăria pe care Decebal Făgădău trebuie să o conducă.

Și acolo, în Primărie, oamenii s-au eliberat din teroarea fostului șef, și acolo oamenii au început să aibă pretenții, să comenteze, să nu fie de acord cu ce vrea primarul sau să boicoteze dacă pur și simplu așa vor.

Pe toate acestea se așază fidelitatea pentru Mazăre pe care anumiți directori și funcționari o păstrează ca pe un dar de preț.

Iar Făgădău merită, în ochii lor, sabotat pentru că, deși nu s-a delimitat categoric, s-a îndepărtat totuși de fostul șef.

Vocea care nu străbate în stradă

Nu în ultimul rând, mesajele actualului primar nu mai ajung la constănțeni.

A fost carismatic în campania electorală, a avut lipici la publicul tânăr, a furat din electoratul educat datorită delimitării de cluburile și distracția de noapte din Mamaia și datorită poziționării sale în sfera culturală.

Însă, astăzi, Făgădău are probleme serioase în a transmite eficient mesaje, fără să fie criticat, înjurat sau blamat.

• Mazăre avea un singur purtător de cuvânt și ăla era formal, pentru că, la vremea aceea, Legea 544 era o fantezie obraznică.
• Făgădău are un întreg departament de presă, funcțional, dar tot degeaba. Pentru că nimic din ce va face actualul primar nu va fi suficient.

Și, ca și cum nu era de ajuns, în afară de capcana trecutului care îi va apărea tot timpul în cale, Făgădău și-a mai întins singur și alte capcane, mai mici, dar cu potențial catastrofal.

În loc să acționeze asemenea unui primar care își trasează o linie a mandatului, Făgădău nu și-a asumat câteva decizii importante și a început să amâne horărâri.

Inacțiunea care omoară încrederea

Un exemplu este Piața Ovidiu, unde ar fi trebuit să limiteze accesul mașinilor, conform proiectului prin care zona a fost reabilitată cu bani europeni.

Dacă lua decizia asta, respecta proiectul, dar îi supăra pe cei care, dacă ar putea, și-ar parca mașinile direct în cârciumile din centrul vechi.

Dacă nu lua decizia asta, încălca proiectul și îi supăra pe cei care vor să se plimbe pe jos.

Așa că a preferat să întrebe, ceea ce nu rău. Numai că, dincolo de consultare, decizia se așteaptă aplicată.

Iar noi am răspuns: unii vrem, alții nu vrem mașini în centrul vechi.

Sigur că, dacă lua decizia restricționării traficului auto, conform proiectului european, rezultatul era același – cineva îl înjura la final. Dar măcar rămânea cu imaginea unui primar care a luat o decizie. Fermă

Acum, însă, el e doar primarul care decontează nota de plată după 15 ani de regim despotic.

Decebal Făgădău baletează, mai departe, deloc elegant, prin haosul unei Constanțe care a rămas grațioasă doar în sufletul locuitorilor săi și în amintirea unei țări pentru care poartă amintirea Mării.

 

---

Citește și:

Editorial din Oradea: Jurnalistul Mircea Chirilă, ironii la adresa Gabrielei Firea și autoironie pentru stilul ardelean de administrație!

Editorial din Alba: Centenarul este omagiat cu un monument gândit pe vremea lui Ion Iliescu și care seamănă cu logoul Facebook!

 

Urmărește-ne pe Google News

• Radu Mazăre 
• Reportaje