EXCLUSIV / RADU BELIGAN A MURIT. Rodica Popescu Bitănescu a presimțit moartea maestrului Beligan: ”Am ieșit din sală aplaudând și plângând”

A urcat pe scenă pentru ultima oară în luna mai, în (ironic) ”Nemuritorul”. Avea 97 de ani, sala a fost din nou arhiplină. Radu Beligan și-a dus cu bine până la capăt rolul, în aplauzele tuturor. Dar, de ieri, ”nemuritorul” teatrului românesc, ca orice pământean, a pierdut lupta cu viața. Toți marii actori îl plâng acum pe cel care le-a fost un adevărat exemplul. Rodica Popescu Bitănescu a avut ”norocul”, cum ea însăși mărturisește, să fie acolo, în sală, la ultima reprezentație a maestrului, căruia îi datorează ceea ce este azi. Actrița a avut parcă o presimțire că va fi ultima oară când îl vede pe scenă. Acum, cu lacrimi în ochi, își aduce aminte acel moment când, la finalul piesei, a ieșit din sală animată de sentimente bizare.

”În acea zi aveam o problemă, dar Dumnezeu m-a ajutat să fiu acolo, să-l văd. Atunci, în luna mai, a fost ultima oară când l-am văzut, la ultimul său spectacol. De atunci, niciodată nu a mai putut juca. Am ieșit din sală aplaudând și plângând, parcă am avut un presentiment. Sunt foarte tristă, mă gândeam cu bucurie că poate prinde o sută de ani. E o mare lovitură și pentru teatrul românesc, și pentru cel european”, a mărturisit Rodica Popescu Bitănescu pentru Libertatea.   

[libgallery id=”1546570″]

”Mi-a aruncat o privire ciudată”

Actrița ne-a povestit și acel moment care practic ei i-a marcat viața, prima interacțiune cu maestrul, în foaierul teatrului.

Recomandări

Gabriel Resources a primit încă o sentință defavorabilă în România. Ce se întâmplă cu acțiunile sub sechestru ale companiei canadiene

”A fost primul om care mi-a dat aripi. Nu voi uita niciodată momentul în care l-am întâlnit într-un foaier și am îndrăznit să-i întind o piesă scrisă de mine, ”Cinci femei de tranziție”. Mi-a aruncat o privire ciudată, apoi a luat frumos textul și l-a băgat în rucsacul pe care-l ținea în spate, și a plecat. Mă gândeam dacă îmi va da vreodată telefon. A doua zi, după amiaza însă, mă sună cineva și îi recunosc vocea: <