Reporterii Libertatea au reușit să o găsească pe protagonistă: e Ana Maria Gheorghe are 26 de ani. Ne-a povestit de ce era în ziua respectivă în stradă și cum de a ajuns în postura din fotografia deja celebră de la protestul din 10 august.
De Dragoş Sasu
Ana Maria este născută și crescută în București. Se consideră, culmea, o fată timidă. Dar care se transformă atunci când este martora unor nedreptăți.
A făcut Facultatea de Comunicare și Relații Publice, dar nu a apucat să-și mai dea licența. A plecat la muncă în Anglia, unde a stat un an și jumătate.
În timpul liber, se implică în activități ecologiste.
Acum șase luni s-a întors în țară și s-a alăturat mișcărilor de stradă. Fiind pasionată de fotografie, Ana Maria spune că a fost momentul care a inspirat-o să devină fotojurnalist freelancer. Nu e protestatar de profesie. Participă la mitinguri pentru că vrea normalitate, o societate civilizată, fără corupție la toate nivelurile.
Așa a ajuns să stea față în față cu jandarmul, în fotografia surprinsă de colegul nostru Dumitru Angelescu.
Într-un interviu pentru Libertatea, Ana Maria Gheorghe a povestit cu lux de amănunte ce s-a întâmplat pe 10 august și cum a ajuns piept în piept cu forțele de ordine.
Libertatea: Ce se ascunde în spatele fotografiei în care apari piept în piept cu un jandarm?
Ana Maria Gheorghe: Eram în piață de aproximativ 30 de minute. Încercam să trec în spatele jandarmilor pentru a face câteva fotografii, eu fiind fotojurnalist freelancer. Jandarmii nu-mi permiteau să fac lucrul acesta. Personal, mă enervez atunci când cineva îmi încalcă dreptul de muncă. Eu nu le încalc lor dreptul la muncă, nu mă duc să le pun bețe în roate sau să le pun piedică.
În spatele jandarmilor era o poziție mai bună și mai în siguranță decât de partea protestatarilor. Ei îmi spuneau că nu se poate, iar eu încontinuu le ceream explicații, un argument.
Momentul acela, în care am ajuns piept în piept, este atunci când jandarmul m-a luat aproape pe sus, m-a luat de șolduri, dar în fotografie nu se vede asta.
Nu avea niciun drept să pună mâna pe mine atâta vreme cât eu nu l-am atins pe el.
El m-a împins și eu mi-am dat mâinile pe spate. Dacă îl atingi pe jandarm se consideră ultraj și n-am vrut să încalc legea.
L-am întrebat de ce mă împinge și nu mi-a răspuns la această întrebare. Mi-a spus: „Deveniți enervantă, domnișoară!”
Eu sunt timidă și am anxietățile mele, dar dacă văd o nedreptate, iau atitudine.
Ai renunțat după acest incident?
Nu. Am continuat să insist prin alte părți. Ne-au trimis prin spatele guvernului și să intrăm printre oameni. Am reușit să fac fotografii doar de pe partea protestărilor. La un moment dat, când a fost o busculadă, am fugit printre ei. M-am dus repede și am stat 10 minute pentru a surprinde câteva momente.
Cum ai reacționat când ai văzut poza cu tine?
Mie mi-a plăcut foarte mult poza făcută de colegul de la Libertatea. Nu e neapărat o postură care mă reprezintă. Seara mi-am luat gaze în față, cu ecuson de presă și camera în mână.
De cât timp faci fotografii?
Fac fotografii de aproximativ 10 ani. Am fost plecată în diaspora, în Anglia, timp de un an și jumătate. De când m-am întors am început să particip activ la proteste și să fac fotografii. În ultimele șase luni nu cred că am ratat un protest. Acum am o legitimație de presă de la o editură din Danemarca. Asta am considerat că este modalitatea potrivită pentru a intra printre oamenii care vor să descopere adevărul.
Ce părere ai despre aceste proteste?
Eu cred că aceste proteste nu mai schimbă nimic. Cei care merg la proteste sunt batjocoriți, sunt luați de proști. Se iese în stradă pentru anumite motive, dar ei continuă să calce pe cadavre.
Seara de 10 august mi s-a părut înspăimântătoare. Am privit în ochi femei și copii curajoși. Erau acolo în ideea unui protest paşnic. Eu chiar tind să cred că au fost aduși instigatori din alte părți, care nu erau protestatari. Erau și huligani acolo. Oamenii să apărau de ploile de gaze date uneori fără motiv.
Care este fotografia preferată făcută de tine în protestelor?
A fost o imagine în care oamenii stăteau pe jos în semn de protest pașnic, iar jandarmii au încercat să-i înlăture.
Ai și o părere bună despre jandarmi?
Da. Cu siguranță. Am întâlnit și jandarmi OK. Domnul colonel Velicu, dacă nu mă înșel, este unul dintre oamenii deosebiți de acolo, cu bun simț și cu omenie. Am întâlnit și jandarmi de la Dialog cu care s-a putut comunica. Printre ei sunt și oameni, dar și băieți spălați pe creier.
Eu voi continua să mai merg la proteste. Asta mă motivează și mai mult.
Citește și:
Ce spune Liviu Dragnea despre protestele din 10 august: „Era organizare paramilitară. A fost o tentativă de lovitură de stat”
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro