Zika se transmite în general prin intermediul înțepăturii de tânțar infectat. Atunci când un tânțar intra în contact cu o persoană infectată, insecta se infectează și ea și devine purtătoare. Au fost, însă, confirmate și cazuri de transmitere pe cale sexuală, ca și prin transfuzii de sânge. În fiecare caz confirmat până acum, un bărbat care a călătorit în regiunile afectate de Zika a transmis virusul către parteneră, însă nu se știe încă dacă femeia poate transmite virusul bărbatului.
Pentru cei infectați cu virusul Zika, simptomele nu sunt foarte puternice. Însă pentru femeile însărcinate efectele pot fi devastatoare și includ chiar și pierdea sarcinii sau nașterea copilului cu dimensiuni anormal de mici ale craniului, boală cunoscută drept microcefalie, și anomalii ale dezvoltăii cerebrale la fetuși și nou-născuți de mame care fuseseră însărcinate în timpul epidemiilor de Zika. Microcefalia este asociată cu retard mintal și convulsii, iar în unele cazuri poate fi fatală.
„Deoarece virusul Zika a fost asociat cu un risc crescut pentru fetus, se presupune că efectele sunt într-adevar cauzate de virus. Dar încă există multe necunoscute – inclusiv cât de mult aceste infecții sunt transmise la fetuș sau dacă anumiți fetuși sunt infectați, dar nu dezvoltă microencefalie, cât de des apare pierderea sarcinii în cazul femeilor infectate cu Zika. Deși virusul rămâne în sângele persoanei infectate de la câteva zile până la o săptămână, nu există o dovadă clară care să sugereze riscuri pentru sarciniile viitoare”, explică dr. Silviu Istoc.
Cum te testezi de virus?
Virusul Zika se poate detecta din sânge, lichidul amniotic sau din urină, iar rezultatele se obțin în câteva ore. Întrucât virusul reacționează și la contactul cu alte virusuri, este posibil ca testul să iasă pozitiv, dar de fapt să nu existe o infecție cu Zika. De aceea testarea ar trebui realizată doar de persoanele care au fost expuse și au simptome.
„Femeile însărcinate care au fost în zonele expuse la virusul Zika ar trebui să se testeze între 2 și 12 săptămâni după ce s-au întors sau imediat ce apar simptomele. Chiar și femeile aflate în perioada prenatală ar trebui testate, iar apoi la mijlocul celui de-al doilea trimestru. Chiar dacă nu apar simptome, fetusul ar trebui examinat, iar acest lucru se face prin ecografie. Dacă apar probleme la ecografie, amniocenteza ar trebui să fie următorul pas”, completeaza dr. Istoc.
Care sunt simptomele virusului Zika?
În marea majoritate a cazurilor (70-80%), infecția trece neobservată. Când se manifestă, simptomele sunt de tip gripal (febra, dureri de cap), cu erupții cutanate.. Simptomele pot dura de la câteva zile la o săptămână. Nu se știe dacă femeile însărcinate sunt mai predispuse la boala sau nu, iar tratament specific nu există deocamdată.
Cum reducem riscurile
„Se recomandă o atenție sporită în ceea ce privește relațiile sexuale cu un partener care a vizitat regiunile afectate de Zika. Cuplurile ar trebui să folosească metode de protecție în timpului oricărui tip de relație sexuală pentru a minimiza riscul transmisiilor sau să mențină abstinența în perioada sarcinii. Nu este clar cât timp ar trebui să utilizeze bărbații metode de protecție deoarece retenția în sperma a virusului nu este clară”, explica dr. Istoc.
Pentru reducerea riscurilor iată ce ar fi de făcut:
▪ poartă bluze cu mâneca lungă și pantaloni lungi
▪ folosește spray de tânțari special pentru gravide, care conține DEET, un ingredient activ
▪ tratează hainele cu permetrină, un tip de insecticid sigur. Acesta nu se aplică direct pe piele, ci doar pe haine.
▪ stai cât mai mult înăuntru în camere cu aer condiționat și plase de tânțari.
Femeile însărcinate -indiferent de trimestru, dar și cele care au în plan conceperea unui copil trebuie să discute cu doctorul lor înainte de a călători în zonele afectate și cel mai bine ar fi să amâne astfel de vizite.