Înainte de Revoluție, oamenii obișnuiți nu aveau pașaport iar în cazul persoanelor publice, acestea plecau numai după verificări minuțioase ale Miliției și Securității. Pașaportul era predat de fiecare dată organelor de stat, iar la mijloc era teama obsesivă a dictatorului Nicolae Ceaușescu că românii cu un statul social deosebit ar putea cere azil politic în Occident, așa cum s-a și întâmplat în mai multe cazuri. România era o țară izolată internațional, și fizic, dar și economic, iar sărăcia, lipsa alimentelor și a condițiilor elementare de trai îi exaspera pe oameni, care își doreau să fugă din țară.
Mesajul postat de fiica lui Ilie Balaci înainte cu o oră ca tatăl ei să moară
„Ştefan Andrei, ministrul de externe, îmi găsise o clinică la Koln! N-am putut, nu mi-au dat pașaportul. Pe vremea aia, nu țineai pașaportul la tine, el rămânea la Miliție la Craiova sau la Consiliul Național de Educație Fizică și Sport. Am încercat de „n”-șpe ori, m-am rugat și la Miliție, nu m-a ajutat nimeni. Dacă, Doamne, ferește!, și-ar fi rupt piciorul Hagi, Valentin Ceaușescu l-ar fi trimis pe Gică oriunde în Europa”, spunea Ilie Balaci, arată gsp.ro.
Pe 21 februarie 1984, în timp ce juca pentru Universitatea Craiova, Ilie Balaci s-a accidentat în timpul meciului, iar necazul a venit în timp ce se afla la apogeul carierei. După accidentare, Securitatea a aflat de intenția lui de a se trata în străinătate și a început urmărirea lui operativă, iar dosarul a primit numele de cod ”Iordan”. Sportivul era urmărit permanent de securiști iar telefonul fix și scrisorile erau interceptate. Mărturii incontestabile se găsesc în arhiva Consiliului Național de Studiere al Arhivelor fostei Securități.
Ultimele clipe din viața lui Ilie Balaci. „Era acasă cu mama lui. A căzut din picioare”
Pe 9 iunie ‘84, , Mircea Lucescu îl suna pe Balaci din Franţa. Ilie Balaci i-a spus că aștepta să plece în Germania dar avea greutăți cu recuperarea pașaportului. Visul său nu s-a îndeplinit niciodată și în lipsa unui tratament medical eficient, cariera sa fotbalistă s-a încheiat, nu după mult timp. Convorbirea a fost interceptată de Securitate, iar transcrierea a fost depusă la dosarul ”Iordan”.
Mircea Lucescu : Cum merge cu piciorul ?
Ilie Balaci : Plec miercuri dimineaţă la Frankfurt la o clinică.
L – Fii atent Ilie că şi eu am vorbit, lângă Munchen, la o clinică de recuperare.
B – Tot de recuperare e şi clinica asta la Frankfurt unde merg.
L – Măi şi asta de care îţi spun eu este senzaţională şi te aşteaptă dar dacă e aranjat acolo e perfect. Cine ? Externele, da ? (cine i-a aranjat ieşirea din ţară NB)
B – Da. Ştii ce am păţit la federaţie ? Două zile m-au ţinut ca până la urmă să nu-mi dea viza.
L – Cum să nu-ţi dea viza ?
B – N-au vrut să-mi dea, au vrut sa facă o comisie de doctori care în baza unui proces verbal să spună caă nu-s bun de recuperat în ţară, numai afară. Păi care e doctorul ăla să spună ?
(…)
B – Luni dimineaţă mă duc să iau viza….Miercuri la 10.30 am…..
L – Cât stai acolo ?
B – Am luat viză pentru o lună.
L – Fii atent Ilie că există la centrul ăsta recuperare pe bază de computer, în care fiecare muşchiuleţ în parte ţi-l ia şi îţi calculează încărcătura şi tensiunea şi tot.
B – O să vorbesc cu cei de la ambasada de acolo. (…)
L – Bine. Ce să spun ? Baftă multă şi ţine-te de treabă acolo că uite l-a recuperat şi pe Mircea Sandu destul de bine acolo.
B – De ce nu mă înţelegeţi d-le bine ? Am fost iarăşi la zeci de doctori să mă controleze. Nu mă doare absolut nimic. Numai atunci când vreau să dau cu piciorul drept în minge, atunci….
L – Ai senzaţia că fuge, nu ?
B – Da.
L – (…). Trebuie întărit muşchiul bine de tot, tu l-ai forţat în toată perioada asta ca să forţezi recuperarea dar el nu s-a întărit aşa cum trebuie, îţi dă doar impresia că e.
(…)
B – S-ar putea să vin la Paris dacă fac rost de maşină. (subliniat cu roşu NB)
L – Foarte bine ar fi. Te aşteptăm, treci pe la noi. Baftă multă şi sănătate Ilie.
B – Vă trebuie vouă baftă, nu mie.
L – Şi ţie îţi trebuie.”
La scurtă vreme după discuţia avută cu Lucescu, Balaci începe să se plângă apropiaţilor că Miliţia refuză să îi dea paşaportul. Pe vremea aceea cetăţenii români nu aveau voie să ţină acasă paşapoartele, ci erau obligaţi să le predea autorităţilor după fiecare călătorie în străinătate. Pe 12 iunie 84 este înregistrată o convorbire avută de Ilie Balaci cu tatăl şi cu mama sa :
”Tatal : Formidabil ! Băi, ăştia sunt tâmpiţi ! Dar cine nu îţi dă, ăştia de aicea ?
Ilie Balaci – Nu-mi dau ăştia de aicea. Cinci inşi trebuie să se întrunească, comisia aia a lor, nu ştiu cum dracu…
T – Aha. Care zice
IB – Da. Unul singur dacă m-ar fi luat pe
T – Deci tată, tu trebuie să stai acum până or zice ei.
IB – Stau până când îmi dau ei paşaportul. În momentul în care îmi dau paşaportul fug cu el la Bucureşti să iau viza. Aveam miercuri avion şi ei nu-mi deteră paşaportul. (…)
Mama : – deci nu rezolvaşi cu plecarea nimic.
IB – Nu mamă, mă ţin şi pe nimic încurcat.
Mama : – n-ai rămas tu, vorba aia, ci rămâneai acum (înjură).
IB – Dracu ştie ! Noapte bună.”
Sursa foto: gsp.ro
Românul care a revoluționat drepturile LGBT vrea în Parlamentul European. ”Să schimbăm și alte tradiții românești: violența domestică și statul patriarhal”
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro