Microbii ce afecteaza rinichii si caile urinare aleg pacientii prea putin, netinand cont nici de varsta si nici de sex. Procentul de barbati suferinzi este usor mai mare prin comparatie cu femeile, situatia schimbandu-se doar in cazul femeilor insarcinate, la care incidenta infectiilor urinare este ridicata.
Cele mai frecvente cauze care favorizeaza aparitia acestor probleme sunt pietrele la rinichi, tulburarile de evacuare a urinei, refluxul de urina din vezica in uretere, dar si alte boli, precum colita, constipatia cronica, afectiunile biliare, diabetul, hipertensiunea arteriala sau tulburarile endocrine ori neurovegetative. Sursa de infectie este foarte importanta, tratamentul fiind iluzoriu fara cunoasterea acesteia. Diagnosticul nu este usor de pus atunci cand simptomele sunt absente sau minore. Cand exista, ele se manifesta prin febra, usturimi la urinat, senzatia de permanenta nevoie de a merge la toaleta, dureri de spate sau in bazinul mic. Analizele de laborator, in schimb, sunt simple, ieftine si precise: sunt suficiente un examen „sumar de urina” si o urocultura. Analizele vor pune in evidenta prezenta unui numar important de leucocite, eventuala existenta a puroiului si prezenta germenilor. Tipul de microb care a provocat infectia se identifica prin intermediul uroculturii. Tot aceasta analiza va indica si medicamentul care stopeaza dezvoltarea microbilor vinovati.
Tratamentul consta din medicamente care sa inlature durerile (Algocalmin, Piafen, Scobutil, Papaverina) si febra (Paracetamol), antimicrobiene (sulfamide – Biseptol; antiseptice – Negram; antibiotice – Tetraciclina, Colstin), dar si medicamente pentru bolile asociate, daca ele exista. Nu va tratati la intamplare. Medicamentul va va fi recomandat de medic, in functie de rezultatele antibiogramei.
Nici tratamentul igieno-dietetic nu trebuie neglijat, in special in cazul formelor acute de infectie. El consta in repaus la pat, hidratare cat mai buna, regim alimentar sarac in sare si cu cat mai putine condimente.
Atentie! Simptomele dispar rapid dupa primele doze de antibiotic, multi pacienti fiind tentati sa renunte la tratament, adesea din cauza costului medicamentelor. Insa in multe situatii cauza infectiei nu dispare complet, ci doar se „ascunde”, refacandu-si aparitia peste cateva saptamani sau luni.
CU CE MERGETI LA ANALIZE?
Pentru urocultura: Cereti de la laboratorul de analize o eprubeta sterila, care va avea un dop de vata. O veti folosi in maximum 24 de ore, caci dupa acest interval sterilitatea nu va mai fi garantata. Dimineata, scoateti dopul de vata cu grija, fara a-l atinge de alte obiecte, urinati si umpleti eprubeta pe la mijlocul jetului (nu de la inceputul urinarii!), apoi puneti din nou dopul de vata. Incercati sa duceti eprubeta la laborator in interval de o ora, timp in care este bine sa o tineti la temperatura corpului (in buzunarul de la piept, de exemplu).
Pentru sumarul de urina:
Folositi orice recipient, dar numai dupa ce l-ati spalat si clatit foarte bine. Sunt suficienti in jur de 100 ml, asa ca nu-i nevoie sa impresionati laboranta cu un borcan de castraveti plin ochi. De asemenea, este bine sa folositi urina de dimineata, care este mai concentrata.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!