INVESTIGAȚIE EXCLUSIVĂ/ Statistica înfiorătoare, care nu-i preocupă pe șefii Justiției: 77 de prădători sexuali de copii condamnați fără închisoare, în ultimii doi ani!

În loc să protejeze victimele, statul e clement cu infractorii: pedofilii, agresorii sexuali și violatorii de minori!

• Drama fetei de 13 ani din Onești, molestată sexual de tatăl său, care a primit condamnare cu suspendare, nu este un caz izolat, ci oglindește un tipar!
• Pornind de la un dosar am ajuns la 77 și la un tablou mult mai larg, care arată cum o societate întreagă întoarce privirea de la un fenomen înfiorător: abuzul sexual al copiiilor noștri.
• Ziarul Libertatea a descoperit 77 de cazuri asemănătoare, în care abuzatorii sexuali, chiar și violatori, au fost tratați cu clemență și pedepsiți fără executare! 77!
• Când îi lasă în libertate pe prădătorii de minori, judecătorii ajung să folosească argumente precum acela că fata aflată în stare de șoc traumatic „a manifestat compasiune față de tată, afirmând că nu dorește ca acesta să stea în închisoare”!
• Nu avem pretenția unei documentări exhaustive, am căutat în cazurile recente, din perioada 1 ianuarie 2017 – 10 octombrie 2018.
• Situațiile cercetate vizează mai puțin de un sfert din țară, iar unele judecătorii nu-și introduc în sistemul electronic dosarele și sentințele.
• Și, chiar în aceste condiții incomplete, tot apar enorm de multe cazuri: 77 cu agresori de minori care n-au făcut o zi de închisoare!
• #mergemdupăsistem

Investigație de Mirela Neag, Răzvan Luțac, Adriana Oprea și Cătălin Tolontan

Începe cu povestea unei fete.

O fată, M., de 13 ani, care este agresată sexual de tatăl ei în „Satul catolic” din Onești, o denumire romantică pentru marginea mizeră și neputincioasă de oraș.

O fată molestată sexual și terorizată psihic, care vorbește în ianuarie 2018, căci tatăl:

• O forțează pe copila de 13 ani să îl masturbeze, uneori în fața mezinei de 3 ani.
• O duce în grajd și o obligă să se aplece, „ca atunci când îți pui papucii”, ca să-și scoată penisul și să se frece de ea.
• O pipăie pe sâni și cu degetul în zona intimă, gata să o violeze.
• O amenință că, dacă spune cuiva, „vă tai capul, ție și lui mă-ta!”.

„Pe fata de 13 ani tatăl a dezbrăcat-o de pantaloni până la genunchi, i-a solicitat un raport sexual cu el, folosind expresii vulgare și în timp ce încerca să-și scoată organul genital în cameră a pătruns minora de 3 ani” Dosar penal 172/P/2018 de la Judecătoria Onești

Medicii o descoperă pe fata de 13 ani profund afectată psihic, „a fost expusă unui eveniment traumatic foarte puternic și manifestă simptomele specifice post-traumă”.

Ce spune legea despre agresor?

Pedeapsa prevăzută de lege: de la 3 la 10 ani

Pedeapsa pentru agresiunea sexuală este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

• a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
• b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
• c) victima este un minor.

În cazul concret, M. e minoră și se află în îngrijirea tatălui-abuzator.

Faptele împotriva ei se încadrează la pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani!

Judecătoarea Roxana Alexandrina Damaschin îi dă minimumul și abuzatorul devine liber!

Cazul este judecat în mai 2018 de Roxana Alexandrina Damaschin, de la Judecătoria din Onești, abia venită în magistratură, căreia în ianuarie 2018 îi fusese refuzată cererea de a fi repartizată la Secția Civilă.

Așa judecătoarea ajunge în penal, îi e repartizat cazul lui M și „îl condamnă pe inculpatul G.F. la pedeapsa de 3 ani cu închisoare”.

Adică minimumul prevăzut de lege!

În plus, instanța „suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani” și înlocuiește închisoarea cu 120 de zile de muncă în folosul comunității. Tatăl-agresor este liber!

Fata, M, de 13 ani, împreună cu mama ei, în fața casei, acum câteva zile. Copila are un tricou pe care scrie „Stop Worrying”

Am găsit 77 de cazuri, într-un sfert de țară și căutând doar în procesele ultimilor doi ani!

Cum e posibil? Și dacă M. nu e singurul caz? – orice om își pune aceste întrebări și le-am pus și noi.

Echipa de investigații Libertatea-gsp a documentat dosarele de abuzuri sexuale împotriva minorilor.

Am selectat numai cazurile recente, cele de la 1 ianuarie 2017 și până în prezent. Mai puțin de doi ani și mai puțin de un sfert din țară.

Plus că unele judecătorii, deși sunt obligate, nu-și introduc în sistem dosarele.

Rezultatul este fatalmente incomplet, dar în mod definitiv șocant. În 77 de infracțiuni sexuale cu victime copii, agresorii au scăpat cu pedeapsă cu suspendare! Nici o zi de închisoare în urma sentinței pentru nenorocirea a peste 77 de minori, căci unele cazuri au mai multe fete agresate.

Fie viol, fie corupere sexuală, toate cu suspendare!

Din cele 77 de cazuri în care statul a arătat indulgență:

• 52 sunt acte sexuale cu minori. (art. 220 Cod Penal)
• 14 dintre infractiuni sunt de agresiune sexuală contra minorilor. (art. 219, alin. 2, lit.c )
• 5 cazuri sunt de corupere sexuală a minorilor. (art. 221)
• 4 dosare sunt tentative de viol, victimele fiind minori.
• două dosare au fost de viol de minori. (art. 218, alin.3, lit.c).

Nu discutăm despre sentințele de nevinovăție, ci ci despre verdictele definitive de vinovăție, dar în care judecătorii au decis ca abuzatorii sexuali ai minorilor să fie liberi.

Pe acest fond general stupefiant, cum se încheie în instanță povestea fetei care locuiește în „Satul catolic” din Onești?

Tatăl-prădător sexual și-a angajat avocat, victima și-a luat unul din oficiu

Procesul merge repede, pentru că tatăl își recunoaște fapta în faţa judecătoarei Roxana Alexandrina Damaschin.

Pe fond, sunt doar două termene. E și aici un element de context: victima nu are bani și îi e repartizat un avocat din oficiu, în timp ce tatăl-agresor își permite un apărător pe bani.

Avocata tatălui a stat de vorbă cu echipa de ziariști, însă a rugat să nu-i fie dezvăluită identitatea.

Avocata tatălui-agresor: „I-am făcut apărare, rupând din inima mea bucăți”

-Pentru dumneavoastră, acest dosar a fost unul obişnuit?
-Nu, a fost peste puterea mea să citesc rechizitoriul. Erau acolo descrise nişte fapte… Am avut cazuri de viol, cazuri cu alţi copii molestaţi, dar n-am putut citi acest rechizitoriu decât cu pauze. Nu poţi să faci cu nimeni, la vârsta asta, la 13 ani, ceea ce era descris acolo. Mai ales cu propriul copil!

-Meseria vă obligă însă să asigurați cea mai bună apărare posibilă, pentru că e dreptul oricărui om.
-Da, am fost avocata lui, i-am făcut apărare, rupând din inima mea bucăţi. Uman. Din punct de vedere profesional însă, eu mi-am făcut meseria. E așa cum spuneți, orice inculpat are dreptul la apărare şi la un proces corect.

-Aţi cunoscut-o şi pe fetiţă în timpul procesului?
-Nu, fetiţa a fost audiată, parcă, o singură dată de doamna judecător, cu uşile închise. Dar i-am cunoscut familia. Pe fratele ei mai mare, care a luat-o în grija lui, pe mama lor. După ce făcea de mâncare copiilor care erau cu ea, mama mergea şi le gătea şi celorlalţi, fetiţei şi fratelui cel mare. Sunt copii foarte buni cu toţii, crescuţi foarte greu. Pe fetiţă, fratele şi mama o ţin din scurt, să înveţe şi să meargă la şcoală. Eu am avut o discuţie cu mama şi am sfătuit-o să divorţeze. I-am zis: „ia-ţi copiii şi mută-te cu chirie undeva”. „Cu ce să plătesc chiria, doamna avocat?„, m-a întrebat. Nu are unde să se ducă, e prinsă într-o situaţie fără ieşire.

-Rudele lui au venit la proces să-l sprijine?
-Nu, n-am văzut pe nimeni din partea lui în sala de judecată.

«Decizia e corectă, nu l-a înrăit mai tare pe tată»

-Cum vi s-a părut decizia instanţei: 3 ani de închisoare cu suspendare, fără executare?
-Hotărârea e corectă, pentru că nu i-a lipsit pe ceilalţi copii de venitul pe care numai tatăl îl poate asigura. Iar pe el nu l-a înrăit şi mai tare, pentru că executarea pedepsei înseamnă să stea în penitenciar. Iar în penitenciarele de la noi numai reeducare nu se face.

-Tatăl abuziv a fost decăzut din drepturile părinteşti în cazul fetiţei abuzate?
-Decăderea din drepturile părinteşti poate fi cerută instanţei doar de Direcţia pentru Protecţia Copilului. Iar în acest caz, nu a existat o astfel de solicitare.

Judecătoarea: «Victima a manifestat compasiune față de tatăl său»

Clemența instanței s-a bazat, potrivit sentinței, pe câteva circumstanțe atenuante:

„Având în vedere că persoana vătămată, M., a declarat în fața instanței că nu se constituie parte civilă, manifestând compasiune față de tatăl său, afirmând că nu dorește ca acesta să stea în închisoare, instanța va lua act că M. nu se constituie parte civilă în procesul penal”

• „Instanța va avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă pe parcursul procesului penal a avut o poziție procesuală oscilantă. Inițial, în cursul urmăririi penale, nu a recunoscut faptele, însă ulterior, în cursul judecății, a avut o bună conduită, s-a prezentat constant la solicitarea organelor judiciare și a manifestat sinceritate”.
• „Inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii”.
• „Acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității”.
• „În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptate, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu este necesară, fiind suficientă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru o perioadă determinată”.

Când societatea întoarce capul, abuzurile sexuale împotriva minorilor devin tot mai numeroase și mai înspăimântătoare

Să tratezi cu indulgență unele dintre cele mai grave infracțiuni posibile, cele sexuale împotriva minorilor, înseamnă să le normalizezi. Rezultatul e că devin obișnuință și firesc. Nimeni nu se mai miră și fetele de 6-14 ani devin pentru a doua oară obiect, de data asta obiectul nepăsării publice, așa cum au devenit întâi obiectul molestării sexuale.

Iar agresiunile cresc în număr și în rafinamentul durerii. E efectul conduitei unei societăți care se consideră normală, dar care întoarce capul.

Cele 77 de dosare cu copii abuzați arată că nu victima minoră, ci adultul agresor și propria comoditate a magistraților stau în mijlocul preocupării sistemului judiciar.

Așa apar cazuri despre care puteți citi în Libertatea de mâine și din perioada următoare. Nu ne oprim, nu ne grăbim, #mergemdupăsistem.
________________________________________
Prima parte a investigației, aici: INVESTIGAȚIE EXCLUSIVĂ/ Prădătorii de copii sunt liberi! – Tribunalele din România dau pedepse cu suspendare pentru tații care-și agresează sexual fetele minore și le dau posibilitatea să facă muncă în centrele de copii!

Urmărește-ne pe Google News