Reporterii Libertatea Ionuţ Iordăchescu şi Dragoș Sasu au coborât 400 de metri sub pământ, în inima minei Uricani. Jurnaliștii au stat de vorbă cu minerii chiar la locul lor de muncă. Ortacii şi-au deschis sufletul, au plâns, şi-au plâns colegii care au pierit de curând.
De marți, 5 decembrie, şi până vineri vom publica zilnic un episod dintr-un serial dedicat închiderii minei Uricani. Articolele vor fi însoțite de reportaje video în premieră.
Ultimii ortaci ai minei Uricani
„Tristeţe, supărare. Toată lumea este supărată. Te-ai învățat aici 21 de ani şi e păcat acum să pleci. Ce să facem, nu noi contăm”, ne povestește cu o voce stinsă Vasile Daniel Dumitru, miner de 20 de ani la Uricani.
“Un sentiment urât, pentru că o dată cu închiderea unui loc de muncă…e parte din viaţa noastră”, spune un alt miner
“ Va fi ultima tonă de cărbune pe care o va da mina Uricani, ultima dintre cele trei exploatări miniere care existau pe raza orașului. Din 5.800 de oameni mai sunt 200 și ceva la mina Uricani. Practic, și aceștia nu vor mai lucra după închiderea minei. “, spune Dănuţ Buhăescu, primarul din Uricani.
„E urât. Mina este urâtă. Mizerie, praf mult. Ăsta este domeniul mineritului”, crede unul dintre cei mai vechi mineri de pe Valea Jiului.
Închiderea minelor are şi o valoare simbolică. Reprezintă eșecul anunțat al unei industrii. Acum șapte ani a fost luată decizia închiderii minelor neprofitabile de pe Valea Jiului, dar nimeni nu s-a gândit ce să pună în loc. Acum, în ultimul ceas, se fac planuri ca mineritul să fie înlocuit de turism. Retezatul şi Părângul sunt atuuri naturale, dar geografia nu poate să înlocuiască o infrastructură care să ajute la atragerea turiștilor.
Uricani este un oraș de pe Valea Jiului cu o bogată tradiţie în minerit. Mina Uricani a fost deschisă la sfârșitul anilor 40. Cel putin patru generații au lucrat pentru exploatația care a produs sute de tone de huilă, un cărbune folosit de Termocentrala Parușeni. Acum, această tradiție este pe cale să se stingă. Mai sunt doar câteva zile până când va fi extrasă ultima tonă de cărbune. Dar… să-i ascultăm pe ortaci.