Sub pretextul că nu sunt destui bani, Bărăscu şi subordonaţii lui, şase ofiţeri cu grade înalte în Poliţie, ameninţau martorii ce trebuiau protejaţi cu excluderea din programele de protecţie dacă nu acceptau să trăiască din venitul minim pe economie, în case improprii şi fără o securizare adecvată.
Totul, spun procurorii DNA în referatul cu propunere de arestare preventivă, pentru a putea sifona sumele în beneficiul lor. Din poziţia de şef al celei mai discrete structuri din Poliţie, Bărăscu cerea şi primea actele secretizate la un restaurant din Capitală, acolo unde el îşi petrecea majoritatea timpului şi unde, arată datele martorilor, putea fi văzut de oricine.
În plus, punea în pericol martorii incluşi în program “prin organizarea unor escorte supradimensionate şi cu vizibilitate maximă ori «plimbarea» martorilor în zone care îi pun în pericol (staţiuni turistice aglomerate), în scopul realizării unor «vacanţe» pentru funcţionarii oficiului”. Practic, mergeau în vacanţe cu martorii după ei.
Un alt detaliu din materialul procurorilor: foloseau maşinile instituţiei în interes personal. De exemplu, se face vorbire despre transportul a doi porci în perioada sărbătorilor de iarnă, cu maşinile şi pe banii instituţiei.
Nu erai cu şefu, erai desfiinţat!
Bărăscu îşi dorea cu disperare să mute instituţia din subordinea Poliţiei în cea a Ministerului Justiţiei, astfel încât şefii de la Interne să nu-l mai poată controla. Asta, deşi, nu doar odată, atât el, cât şi alţi subordonaţi ai săi au refuzat să justifice cheltuielile făcute, ascunzându-se în spatele secretului de serviciu.
Acelaşi lucru l-au făcut inclusiv într-un răspuns la o cerere a procurorilor DNA. În plus, chema la masă deputaţi care să-l ajute să-şi îndeplinească visul de a fi stăpânul absolut al instituţiei.
Acum însă, odată cu declanşarea anchetei împotriva sa, au apărut informaţii şi despre modul în care cei care nu erau de acord cu directorul Adrian Bărăscu erau persecutaţi.
Conform procurorilor anticorupţie, poliţiştii care refuzau să intre în reţeaua acestuia erau daţi afară prin desfiinţarea posturilor, iar cei care rămâneau primeau concediu doar când voia “şefu”, nu mai primeau sporuri, însă aveau mai mult de lucru.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro