În 2018 s-au împlinit 159 de ani de când, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, s-a născut statul numit, la vremea aceea, Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. În 2018 s-au împlinit 152 de ani de când, prin Constituția din 1866, statul și-a schimbat numele în România. În 2018 s-au împlinit 141 de ani de când România și-a câștigat independența. În 2018 s-au împlinit 140 de ani de când Dobrogea s-a alipit României.

Și, desigur, în 2018 sărbătorim 100 de ani de când s-a realizat Marea Unire, deși Basarabia, Bucovina de Nord și Cadrilaterul nu mai sunt, astăzi, între granițele de la 1 Decembrie 1918.

Cum e România azi? Ca stat, România e tânără. Nu cea mai tânără din clasa ei, dar tânără, oricum. E și ceva mai împlinită decât în copilărie, căci a căpătat dimensiuni la 59 de ani. Nici dodoloață nu prea mai e, că a micșorat-o în talie a doua cură mondială de slăbire. Dar e frumoasă, ca țară. Ca națiune e dezbinată, cum a fost dintotdeauna, dar asta n-o face mai puțin atrăgătoare.

Cum e România azi? Dacă ne privim șoselele, l-am putea cita pe Virgile Doze, care scria, în 1857, că, din acest punct de vedere, țara noastră este „în starea primitivă a unei societăți pe jumătate civilizate”.

Cum e România azi? În ceea ce privește economia, l-am putea cita, din nou, pe același Doze, din același an 1857: „un vast târg deschis pentru scurgerea tuturor produselor noastre”.

Cum e România azi? În ceea ce privește diferențele din societate ne-o spune G. Le Cler, în 1867: „atâta prisos și atâta lipsă desăvârșită, atâta lux și atâta mizerie…, zău că sufletul se umple de jale”.

Cum e românul azi? Același Le Cler ni-l descrie pe cel de azi ca și pe cel din 1867: „privirea-i tristă și veștedă se pleacă spre pământ”.

Cum e românul azi? Adolphe dAvril îl vede cu duioșie: „Multe sunt de spus asupra locuitorilor României; dar, dacă-i iei de sus și până jos, de la cel mai mare boier până la țăran și țărancă, este ceva care nu li se poate tăgădui: farmecul”.

România, azi, este exact după chipul și asemănarea noastră. Noi suntem cei care, zi de zi, îi dăm viață. Noi și nimeni altcineva. Dacă am fi vrut și am fi putut, România ar fi fost schimbată în bine sau în rău. Se vede treaba că uneori n-am vrut, alteori n-am putut. N-ar fi stricat să nu vrem și să nu putem s-o schimbăm în rău. Dar…

Așa cum e, România e țara noastră și nu, nu e păcat că-i locuită, cum spuneau unii acum două secole. Și pentru că e ziua ei națională, atât mai am de spus: La mulți ani, România! Ești neschimbată, fată!

Citește și: 

OPINIE/ PAH despre corupția din presă: Cerem transparență, dar nouă ne lipsește total. Cerem intransigență, dar nu ne-o aplicăm și nouă! 

OPINIE/ PAH, despre Ziua Națională. Opriți țara, e sărbătoare! 

OPINIE / PAH: Ce-ntenar? De prea multă vreme, funcționăm, ca națiune, doar cu gândul la supraviețuire

OPINIE/ PAH: Când am scăpat boii din frâu în halul ăsta? Vom sta în mijlocul unor bălți de sânge și ne vom întreba: «Puteam oare să facem ceva pentru a evita asta?»

OPINIE/ PAH, despre pamfletul muzical adresat de o trupă din Iași primarului din București: „Fii rea, Gabriela!” (VIDEO) 

 
 

Google News Urmărește-ne pe Google News