Crede și nu judeca.

Cele mai multe instituții își datorează existența și supraviețuirea unuia din următoarele trei elemente: încredere, credibilitate sau credință. Sunt lucruri diferite, deși uneori se întrepătrund.

Religia se bazează numai și numai pe credință. Crezi sau nu crezi că Moise a primit cele zece porunci direct de la Dumnezeu, crezi sau nu crezi că Iisus transforma apa în vin, înmulțea peștii și pâinile și vindeca bolnavii incurabili, crezi sau nu crezi că lui Mahomed i se adresa Dumnezeu prin intermediul unui porumbel.

Nu e încredere, ci, așa cum spuneam, credință.

Încredere ai sau n-ai, de obicei, în instituțiile statului. De aceea, în unele din ultimele sondaje, pe primul loc în încrederea românilor se află pompierii. Ești sigur că, dacă-i chemi, vin. În funcție de dotări și distanță, vin și la timp. Nu poți fi sigur că vor și stinge focul înainte să mistuie casa sau că te vor scoate imediat dintre fiarele contorsionate ale mașinii, dar ești convins că vor fi acolo și vor face tot ce le stă în putință pentru a încerca să rezolve problema.

Despre puțini alți reprezentanți ai unor instituții mai poți spune așa ceva. De aceea, probabil, doar 12% dintre români au încredere că partidele politice le pot furniza soluții.

Doar 18% dintre români au încredere în parlament și doar 25% dintre noi cred că guvernul își face treaba. Nici măcar președintele nu se bucură de un grad de încredere mai mare de 40%.

Principalele instituții politico-administrative nici măcar nu se apropie de încrederea a jumătate dintre cetățenii țării.

E cumplit.

La fel de cumplit, poate chiar mai cumplit este gradul redus de încredere în justiție.

31% dintre români au multă sau foarte multă încredere în justiție, în timp ce 66% nu au încredere deloc sau au foarte puțină încredere.

Doar 3% nu se pronunță. Într-o țară în care nici măcar o treime dintre cetățeni nu este convinsă că i se poate face dreptate, la o adică, este imposibil să construiești ceva bazat pe respectarea legii și a unor principii morale.

Atunci când nu te aștepți să ți se facă dreptate, nu te aștepți nici să fii pedepsit dacă ai comis vreo infracțiune.

Surprinzător, după 30 de ani de excese, presa stă încă bine. Credibilitatea generală a jurnaliștilor este măsurată de către unii sociologi undeva la 45%. Este mult mai mult decât merităm, ca breaslă.

Dar, ca și politicienii, funcționarii publici și magistrații, și noi, ziariștii, putem da vina pe același dușman comun care ne distruge credibilitatea: presa.

Presa, cea care este onestă atunci când publică titluri ce încep cu „Incredibil…” sau „De necrezut…”, căci măcar își avertizează publicul. Aceeași presă care renunță la onestitate atunci când, fără măcar a judeca, trece direct la condamnări, chiar dacă împotriva împricinatului nu a găsit vreo urmă de dovadă.

CITEȘTE ȘI:

OPINIE/ PAH, despre politicienii și demnitarii care au transformat România într-o comedie: „Țara ca o glumă”

#Teleormanleaks. Editorial de PAH despre dezvăluirile Rise Project: „Politica românească, de la poșetele lui Udrea la valiza Tel Drum”

OPINIE/ Patrick André de Hillerin, despre legea offshore și investitorii care ajung să fie „Cei mai egali dintre cei mai egali”

OPINIE / Patrick André de Hillerin: Pe cât ne vindem trecutul – de la Roșia Montană la gazul din Marea Neagră

OPINIE / PAH despre Justiție în viața românului: „O să avem justiție adevărată când nu vom mai intra în tribunal temându-ne!”

Google News Urmărește-ne pe Google News