Libertatea încurajează diferențele de opinie: un alt ziarist de la GSP critică inițiativa VIVA!. „Pe când pamperşii?”

„..SĂ DEA DUMNEZEU SĂ MURIŢI ÎN CHIN ŞI ÎN CANCER!!!! ASTA VĂ DORESC!!! ŞI VOI ŞI FAMILIILE VOASTRE!”.

Asta posta, prin 2013, doamna Ana Maria Prodan Reghecampf pe Facebook la adresa jurnaliştilor. Atunci Gazeta Sporturilor a decis să nu mai publice nicio ştire cu ea, numele ei devenea practic interzis în paginile ziarului. Iar Ana Maria, una dintre cele mai carismatice personaje din fotbalul românesc, nu a avut nicio legătură cu bani publici sau condamnări. Din contră, în 2014 referitor la „Dosarul Transferurilor” afirmase că înr-o ţară civilizată justiţia trebuie să îşi facă datoria. Apariţia ei a fost cenzurată doar pentru nişte vorbe aruncate la nervi.

De la ce a pornit scandalul dintre ea şi Gazeta nici nu mai are importanţă. Ziarul se delimita de un personaj cheie al celui mai popular sport de la noi. Nu a fost o decizie uşoară. Nu am fost atunci în biroul lui Tolo, dar mă gândesc că nu era fericit. Liantul dintre cei care influenţau destinele fotbalului autohton şi cititori era în pericol. Tirajul ziarului se plimba periculos, precum Harold Lloyd în celebrele scene de cascadorie involuntară de pe cei mai impunători zgârie-nori. Impresarul ce avea contracte cu mulţi jucători din Liga 1 ar fi putut oferi informaţii utile cititorilor. Ana Maria era un generator permanent de breaking news referitoare la transferurile celor mai importanţi fotbalişti români. Evident ziarul se descurca în privinţa asta şi fără a vorbi direct cu ea, dar exclusivitatea era în pericol.

Recomandări

Muncitori români întorși în țară după 15 ani, ca să construiască autostrăzi: „Ne plătește mai bine ca-n Italia”

Şi totuşi, cu orice risc, Gazeta Sporturilor a preferat să facă un pas înapoi, contrar intereselor sale pe termen scurt şi a ales să-şi apere jurnaliştii. Nu a permis ca derapajul verbal să se amestece cu cerneala. Dacă ziarul ar fi ignorat răspunsul colorat al impresarului, atunci la ce mai e utilă moderarea comentariilor pe blogurile Gazetei. Dacă atunci se trecea peste limbajul doamnei Ana Maria atunci de ce i-ar mai bana acum gsp pe cei care înjură constant pe paginile virtuale?

Pentru că până la urmă despre asta e vorba pe coperta revistei Viva în care Elena Udrea a apărut cu pozele de viitoare mamă. Despre lipsa demnităţii care nu poate fi inserată cu nicio versiune de Photoshop. Până ca demnitatea să ajungă la cititori ea poposeşte în redacţie precum o floare uscată între coperţi şi e vizibilă asemenea unui semn de carte. Cu acest paragraf imaginar ar trebui să înceapă treaba orice jurnalist care se respectă. Nu o ard deontologic. Dar dacă sari această etapă, atunci scrisul, mai devreme sau mai târziu, te va pedepsi. Fiecare mouse mişcat, fiecare tastă ştearsă pe care nu se mai vede litera, semnul sau cifra, fiecare mişcare a capului care te dezmorţeşte în faţa calculatorului, fiecare cafea scurtă sau lungă, fiecare opinie, fiecare literă, toate astea sunt cocoţate pe demnitate. Cred că cel mai mişto lucru în jurnalism e să te speli pe ochii roşii, ce văd dublu, după ce ai scris un articol cu responsabilitate.

Recomandări

Dosarul Colectiv: Nicio șansă ca autoritățile să mai fie trase la răspundere penală pentru intervenția haotică din 30 octombrie 2015 sau pentru decesele din spitale

E de vină Elena Udrea că ne râde în nas din Costa Rica ori e de vină Liviu Dragnea care dansează pe manele la nuntă după gazele şi violenţele jandarmilor contra protestatarilor, e de vină Bădălău că fredonează actul micţiunii pe diaspora sau sunt de vină jurnaliştii ce dezvăluie adevărul crunt: “Nu mai cereţi politicienilor să gândească moral, e degeaba. Aveţi iluzii! Ia priviţi…, Vedeţi vreo resemnare în ochii lor? Mergeţi la vot!”.

Mai urmează să o vedem pe Elena Udrea într-o reclamă la pamperşi în pauza de publicitate a unei emisiuni în care se vorbeşte despre Legile Justiţiei. Dacă tot publicăm orice, atunci sunt de părere că ar fi bine să nu se cenzureze imaginile cu scutecele murdare. Să se vadă tot dezastrul.

CITEŞTE ŞI:

Răzvan Luțac, despre cazul VIVA – Elena Udrea. „Jurnalism e și când eu și Tolo avem păreri diferite. Ce m-a nemulțumit, de la „exil” la ”jurnalism” „

Cătălin Tolontan, despre fotografiile din Viva! cu Elena Udrea: „Suntem jurnaliști și când vă convine ceea ce publicăm și când nu”

Opinie: Greșeala. Cuvântul care a stricat tot

Urmărește-ne pe Google News