Regina Elisabeta a II-a este suveranul cu cea mai îndelungată domnie din istoria monarhiei britanice. Acum, ea stabilește un nou record. Are cel mai îndelungat mariaj. În urmă cu 70 de ani, Prințesa Elisabeta, cum era titlul deținut atunci, s-a căsătorit cu Philip Mountbatten, ofițer în marina britanică, notează Reuters.
Ceremonia spectaculoasă a avut loc pe 20 noiembrie 1947, la doi ani după încheierea celui de-Al Doilea Răbzoi Mondial, iar numeroși șefi de stat și reprezentanți ai unor familii regale au fost prezenți în Londra pentru eveniment important.
Născut în Grecia, prințul Philip este un descendent al reginei Victoria, stră-străbunica reginei Elisabeta a II-a. El a fost alături de suverana britanic pe parcursul celor 65 de ani de domnie ai acesteia, chiar și în cele mai dificile momente. Philip a fost cel care, în 1952, i-a dat vestea, despre moartea tatălui ei, regele George al VI-lea, în urma căreia Elisabeta a II-a a devenit regina Marii Britanii.
„Unul dintre secretele acestui mariaj foarte îndelungat și al acestei aniversări incredibil de impresionante este faptul că prințul Philip a considerat întotdeauna că este de datoria lui să o sprijine pe regină, să o ajute în orice mod va putea să o facă”, a declarat Hugo Vickers, expert în istoria casei regale britanice, pentru Reuters.
„El este singura persoană care poate să-i spună reginei exact ceea ce gândește și, dacă el consideră că o anumită idee este ridicolă, îi va spune acest lucru în orice fel de limbaj pe care dorește să îl aleagă”, a adăugat istoricul britanic.
Cum s-au cunoscut
Cei doi s-au cunoscut la nunta unei verișoare a prințului Philip, prințesa Marina a Greciei, care s-a căsătorit cu unchiul reginei Elisabeta, ducele de Kent, în 1934.
Philip a reușit să o impresioneze pe Elisabeta, când aceasta avea doar 13 ani. Tânăra prințesa a vizitat atunci, alături de părinții ei, Colegiul Regal de Marină din Dartmouth, aflat în sudul Angliei. „Ea a fost cu adevărat îndrăgostită de el încă de la început”, a dezvăluit în volumul ei de memorii Margaret Rhodes, o verișoară a reginei, bună prietenă și domnișoară de onoare la nunta suveranei, care a murit anul trecut.
A început însă războiul, iar Philip a plecat pe front. Cu toate acestea, cei doi au păstrat legătura prin scrisori. S-au logodit în secret, căci, inițial, familia ei nu-l privea cu ochi bun pentru că nu avea tocmai o situație financiară de invidiat. Elisabeta și-a convins tatăl, pe regele George al VI-lea să-l accepte și să-I lase să se căsătorească. Logodna a fost anunțată în iulie 1947, iar nunta a avut loc patru luni mai târziu.
Între timp, Philip a renunțat la titlurile sale grecești, iar în dimineața nunții a primit titlurile: Duce de Edinburgh, Conte de Merioneth și Baron Greenwich, iar ulterior a fost numit prinț al Regatului Unit.
Nunta regală, difuzată la radio
Nunta regală a fost organizată într-o perioadă în care Marea Britanie încerca încă să-și revină în urma distrugerilor provocate de cel de-Al Doilea Război Mondial. Ca orice mireasă britanică din anii de după război, regina a trebuit să strângă cupoane pentru rochia ei.
Evenimentul public spectaculos a oferit britanicilor un moment de bucurie, într-o perioadă marcată de penuria de alimente și de raționalizarea acestora. Elisabeta, care avea 21 de ani, a purtat o rochie de mireasă în nuanța fildeșului, realizată de Norman Hartnell, decorată cu 10.000 de perle de mici dimensiuni.
Nunta a fost difuzată la radio, fiind urmărită de 200 de milioane de ascultători. Anumite momente importante din cadrul ceremoniei au fost înregistrate pe peliculă în cadre alb negru.
„Pot să văd că ești foarte fericită cu Philip, așa cum și trebuie să fii, însă să nu ne uiți. Aceasta este dorința tatălui tău pentru totdeauna iubitor și devotat”, i-a scris regele George al VI-lea fiicei sale, după nuntă.
Au depășit mai multe momente dificile
Elisabeta și Philip au avut însă parte și de momente mai puțin fericite în viața privată, la fel ca oricare alt cuplu căsătorit. Cu toate acestea, el a reușit să rămână cel mai important sprijin al ei. Chiar dacă, după ce Elisabeta a devenit regină, a fost extrem de nemulțumit de faptul că ai săi copii nu i-au luat numele. Mai precis, după moartea regelui George al VI-lea, în 1952, noua regină și ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham.
Odată cu urcarea pe tron a Elisabetei, potrivit tradiției, casa regală ar fi urmat să ia numele soțului ei, devenind Casa de Mountbatten.
Regina mamă și premierul Winston Churchill s-au opus, astfel că a fost păstrat numele Casa de Windsor, spre nemulțumirea ducelui, care s-a plâns că este „singurul om din țară care nu are voie să dea numele propriilor săi copii.”
În ciuda dificultăților, cuplul regal a evitat suferințele prin care au trecut trei dintre cei patru copii ai lor, ale căror mariaje s-au încheiat prin divorțuri. Cel mai mediatizat dintre aceste a fost cel dintre prințul Charles și prințesa Diana.
Omagiu în public: “A fost sursa mea de putere”
La cea de-a 50-a aniversare a nunții lor, celebrată în 1997, regaina Elisabeta a II-a i-a adus soțului ei un omagiu în public, un eveniemtn foarte rar.
„El a fost, pur și simplu, sursa mea de putere și a rămas să fie acest lucru în toți acești ani”, a declarat suverana.
Cei doi dețin recordul pentru cel mai longeviv mariaj din istoria monarhiei britanice. Niciun alt monarh britanic nu a ajuns să celebreze „nunta de platină”. În plus, Elisabeta a II-a a fost primul suveran al Marii Britanii care a marcat și „nunta de diamant”, celebrată în 2007.
Prințul Philip, care a suferit din cauza mai multor probleme de sănătate în ultimii ani și a fost spitalizat în iunie, s-a retras din viața publică în luna august.
„Fără prințul Philip, regina ar fi avut o viață foarte dificilă și însingurată. El a fost un sprijin complet pentru ea, o veritabilă stâncă, încă din momentul în care ea a urcat pe tron”, a declarat Claudia Joseph, expert în biografiile suveranilor britanici.
EPA/Northfoto