Dar locul preferat și cel mai sigur pe timp de noapte sunt stranele din catedrala metropolitană din Iași.
Pelerinii care au venit și în anii trecuți știu locurile cele mai bune, știu ce să-și aducă de-acasă, de unde să mănânce, cum să aibă grijă unii de alții. Sunt pelerini de-ai casei, deja.
„Nu mai am pe nimeni, numai pe Dumnezeu”
Un ritm alert de toacă cheamă valuri de credincioși la slujbă. Oamenii intră și se închină, aprind o lumânare și ies. Însă pe margini stau așezați cei care pur și simplu nu vor să piardă locul găsit.
În dreapta, lângă un stâlp, sunt sprijinite o pătură și o pernă. Ștefan Vasile stă în picioare și ascultă slujba care abia a început. Cu barba lui albă și ochii buni, copiii ar putea lesne să-i ceară cadouri ca lui Moș Crăciun. A făcut o zi jumătate pe drum, tocmai din Timișoara. „Nu mai am pe nimeni, doar pe Dumnezeu, atât. Familia s-a dus, frați, unchi, tot. Mă simt bine aici, mulțumim Domnului Iisus, Tatăl Ceresc. Mă simt curajos, sănătos. La Dumnezeu trebuie să ne rugăm cu lacrimi și ne ajută la orice”, spune bărbatul.
Două doamne vorbesc în șoaptă sprijinite una în alta. Picioarele le sunt acoperite de pături groase. „Mutați-vă mai încolo, că e curent aici…”, le zice un preot. Femeile nu vor să renunțe la locul lor, le e bine acolo. „Nu deranjăm pe nimeni. Știm că-i curent…”, se încăpățânează.
Constanța Piersicanu a venit din Ploiești și n-o să-și abandoneze locul până duminică, atunci când e prăznuirea Hramului Sfintei Parascheva. „Ne simțim liniștiți, ne rugăm pentru bine în familie, pentru copii, pentru nepoți. Am venit să avem și noi unde să stăm, o mâncărică să mâncăm…”, povestește femeia.
În prima strană din stânga are domiciliu permanent de două zile Constantin Ciupercă. Fix aici a stat și anul trecut. Omul a venit din Neamț să se roage pentru sănătate și iertarea păcatelor.
„Am pătură și pot, dacă e ceva, să stau să dorm și jos. Am pătură de pus dedesubt, pernă, cearșaf plic, să nu stăm direct pe gresie, că răcim, ne îmbolnăvim. Uite acum, a început slujba, la ora 11 se termină, de la 11 până la 5-6 ne culcăm și dup-aia îi dăm drumul înainte…”, spune bărbatul care, ca să se dezmorțească, se plimbă prin biserică, se închină la icoane, mai iese și pe-afară. Trece timpul.
Zeci de mii de pelerini au trecut pe la racla Sfintei Parascheva până în Ajunul Prăznuirii. Oameni pe care lesne i-ai pune în categoria sărmani, doar că la coada către raclă, la coada de închinăciune sunt la fel. Și, speră ei, și în fața lui Dumnezeu.
CITEȘTE ȘI: