160 de kilometri de București. Satul Luciu, din comuna Gura Ialomiței, județul Ialomița.
Oameni îmbrăcați în costume de protecție albe au împânzit localitatea unde se manifestă agresiv virusul pestei porcine africane. Sunt pe toate ulițele. Unii au în spate pompe grele cu soluție dezinfectantă. Intră și ies din curțile oamenilor.
Ca o armată a morții.
Nu sunt văzuți cu ochi buni de localnici. Unii refuză să le deschidă poarta.
Numai în județul Ialomița sunt 16 focare confirmate.
O bătrână plânge în hohote în curtea casei sale, în timp ce oamenii în alb intră în grajdul unde se află porcul pe care l-a crescut mai bine de o jumătate de an. Ajunsese la 200 de kilograme. Pentru bătrâna Maria, însemna mult, nu era doar un animal. A pus suflet ca să-l crească și îi oferea siguranță zilei de mâine. Nepoata sa încerca să o liniștească, mângâind-o pe cap.
O altă imagine înfiorătoare se plimbă prin fața localnicilor non-stop. Un tractor trage după el o remorcă plină cu leșurile animalelor ucise.
„Am apucat să tăiem unul înainte să înceapă toată nebunia asta. Era sănătos. Acum e durere mare. Nici nu am cuvinte ca să exprim. N-am putut să stau acolo în spate să mă uit cum îi ucid. Creșteam porci pentru consumul propriu. Am un frate la București căruia îi creșteam un porc aici pentru a-l tăia de Crăciun. S-a dus și tradiția asta. Eu am 43 de ani și nu am auzit de așa ceva nici de la bunici și nici de la străbunici”, ne spune un localnic, în timp ce pe fundal se auzea cum erau sacrificați cei șase porci din gospodărie.
Nicio gospodărie nu scapă de vizita echipei de eutanasiere. Unei bătrâne de 70 de ani i se face rău. Nora sa o ajută se intre în curte, trecând pe lângă o roabă în care mai sunt patru purceluși morți.
„Au mai murit purcei, dar niciodată ca până acum. Se vede că este boala în sat. De fiecare dată, în fiecare an, de Crăciun nu ne-au lipsit purceii. Suntem țărani și fără purcei și fără păsări nu putem trăi. Îmi vine să plâng și acum. Am un nod în stomac și nu-mi vine să cred”, ne povestește Mirela, vizibil afectată de drama familiei sale și îngrijorată de sănătatea soacrei.
Sătenii din Luciu ne-au mai spus că nu știu foarte multe despre pesta porcină africană. O doamnă spune clar că nimeni nu a trecut pe la ea să o informeze.
„Am auzit că mor porcii. Eu am unul de 200 de kilograme. Nu ne-a informat nimeni. Nu l-am văzut pe doctorul nostru prin sat, să vină să ne vadă. Trebuia să fie aici”, spune o altă bătrână, stând sprijinită într-un baston.
Oamenii nu sunt încântați nici de compensațiile financiare pe care le vor primi de la stat, între 8 și 12 lei pe kilogram. Spun că banii se duc repede, în timp ce un porc îi ajuta să supravieţuiască mai multe luni, fără să mai treacă pe la măcelării.
„Am cinci grăsuni la 50 de kilograme și o purcea gestantă la 108. Îi vor omorî astăzi pe toți. La noi în zonă, din asta trăim. Era un venit pentru familie, pentru copiii pe care îi avem la școli. Sunt sănătoși tun, dar nu putem să ne opunem. La câţiva vecini le-au decedat”, spune Gheorghe, un localnic deja resemnat.
O bătrână de 80 de ani ne întrebă dacă echipele în alb vor ajunge și la ea. E vizibil speriată. Vorbește despre animalul său ca și cum ar fi un membru important al familiei. Ea speră ca locuința ei să fie ocolită.
„Am un purcel mic, de 50 de kilograme. L-am luat în primăvară. Cât se face, atât mănânc și eu. Trăiesc sigură, dintr-o pensie mică. Dacă vin și la mine, n-am ce să fac. Să mă bat cu ei? Mă pot trânti jos și mă omoară”, spune femeia.
Situația de la Luciu nu este singulară. La nivel național sunt aproape 600 de focare, cele mai multe în județul Tulcea. Deja au fost sacrificați peste 50.000 de porci.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară avertiza încă din 2013 asupra pericolului răspândirii pestei porcine africane.
„Odată pătrunsă în teritoriu, datorită procentului maxim de mortalitate cu care evoluează, în urma aplicării unor măsuri de eradicare incorect coordonate, boala poate deveni endemică în scurt timp, blocând întregul sector de creştere al suinelor, producând pierderi economice însemnate producătorilor de carne de porc şi economiei, în general”, scriau experții ANSVSA într-un raport.
Erau emise și câteva recomandări.
„Pentru limitarea riscului introducerii bolii pe teritoriul naţional, opinăm că trebuie intensificată supravegherea pasivă la porcii sălbatici găsiţi morţi, precum şi extinsă supravegherea activă la mistreţii împuşcaţi, în judeţele aflate la graniţa cu statele terţe Ucraina şi Moldova”, se mai arată în raportul citat.
De altfel, în 2016, a fost aprobat și Planul de contingenţă al României pentru pesta porcină africană. El conține toți pașii care trebuie urmați în situația apariției unui focar.
Peste porcină nu se ia la om
Acest tip de virus afectează doar porcii, îi ucide în aproximativ 20 de zile de la infectare. Medicii veterinari consultați de Libertatea spun că simptomele diferă de la animal la animal, cele mai comune sunt apariția unor leziuni roșii pe piele, temperatură de peste 42 de grade Celsius și lipsa poftei de mâncare. Aceste situații trebuie raportate imediat, pentru a evita răspândirea bolii.
Potrivit ANSVSA, primele focare de pestă porcină africană au fost raportate în Transcaucazia (Georgia, Armenia, Azerbaidjan) în perioada 2007-2008. Cele mai grave situații au fost în Federația Rusă și s-au răspândit aproape de granițele României, în Ucraina și Republica Moldova.
Din păcate, conform documentelor și hărților pe care oamenii din ANSVSA le-au furnizat pentru Libertatea, România nu a îndeplinit măsurile obligatorii de protecție, iar situația este mult mai gravă decât spune șeful acestei instituții, Geronimo Brănescu.