„Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi” – asta a scris, negru pe alb, Curtea Constituţională, în decizia de miercuri. Îl obligă pe Klaus Iohannis, spun politicienii, să o schimbe pe şefa DNA. Numai că obligativitatea este, mai degrabă, teoretică. Libertatea a consultat mai mulţi specialişti în drept constituţional şi face un inventar al scenariilor posibile, pe baza legilor în vigoare, a Constituţiei şi a precedentelor.
După ce Curtea Constituţională va da motivarea la decizia de miercuri, iar aceasta va fi publicată în Monitorul Oficial, Klaus Iohannis are două variante principale: să o revoce sau să nu o revoce pe Laura Codruţa Kovesi.
1. Klaus Iohannis o revocă pe Kovesi – este prima variantă posibilă, dar nu neapărat probabilă, pe care o cer social-democraţii.
2.Klaus Iohannis anunţă că o revocă pe Kovesi – cum nu există termen pentru punerea în acord cu deciziile CCR, preşedintele poate să amâne revcarea propriu-zisă până în primăvara anului 2019, când oricum îi expiră mandatul la DNA, ultimul posibil, potrivit legii. Astfel, preşedintele respectă şi Constituţia, şi decizia CCR.
3. Klaus Iohannis anunţă că nu o revocă pe Kovesi – în acel moment, PSD îl poate suspenda pentru nerespectarea Constituţiei. Până acum, social-democraţii au spus că nu o vor face, dar dacă se ajunge la acest demers, procedura tot poate duce la revocarea şefei DNA.
Paşii pentru suspendare
Potrivit articolului 95 din Constituţie, suspendarea preşedintelui poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor, atunci când preşedintele României încalcă foarte grav legea fundamentală. Presupunând că Iohannis nu o revocă pe Laura Codruţa Kovesi, încălcând decizia de miercuri a CCR, se iniţiază demersul de suspendare, în plen reunit. Curtea Constituţională trebuie să-şi spună punctul de vedere şi este greu de crezut că va fi împotriva suspendării, având decizia de ieri.
Majoritatea PSD-ALDE din Parlament este încă sensibilă şi fie trece suspendarea, fie este respinsă, cu sprijinul noii grupări conduse de Victor Ponta. Dacă trece şi de Parlament, în 30 de zile se organizează referendumul de demitere a preşedintelui. În această perioadă, în locul lui Klaus Iohannis va fi numit un preşedinte interimar. El poate fi, în această ordine, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, dar dacă el va refuza, atunci preşedinte interimar al României va fi Liviu Dragnea. El ARE dreptul să revoce procurorii-şefi, ceea ce înseamnă că o va putea revoca pe Kovesi în cele 30 de zile de interimat. Şi chiar dacă Iohannis va câştiga la referendumul de demitere, scopul PSD-ALDE va fi atins: căderea Laurei Codruţa Kovesi. Klaus Iohannis câştigă, în acest caz, la capitolul imagine, devenind un erou în societatea civilă, iar PSD-ALDE va pierde tot la acest capitol, fix înaintea unui an electoral.
4. Klaus Iohannis anunţă că nu o revocă pe Kovesi, iar PSD-ALDE nu va face nimic, în afară de atacuri politice, ca în cazul plângerii făcute pe numele Vioricăi Dăncilă.
Ce spun specialiştii în drept constituţional, consultaţi de Libertatea
„Klaus Iohannis poate să nu facă nimic. Au mai fost decizii ale CCR care nu au fost puse în aplicare. Nu există termen în care să fie puse în aplicare deciziile CCR. Există doar termenul de 45 de zile pentru când Curtea declară o lege neconstituţională, în care Parlamentul sau Guvernul sunt obligate să pună de acord legea cu decizia Curţii”, au precizat constituţionaliştii consultaţi de Libertatea.
Cu alte cuvinte, „dacă adunarea constituantă, legiuitorul în cazul de faţă, ar fi dorit să stabilească un termen pentru ca preşedintele să emită un decret de revocare, ar fi făcut-o. Atunci când legiuitorul constituant a dorit să stabilească un termen, a făcut-o”, au explicat specialiştii.
Dacă, totuşi, va fi specificat un termen pentru aplicarea deciziei CCR, prin motivare, tot nu este suficient pentru că nu există nicio sancţiune pentru nerespectarea deciziilor Curţii.
Articolul 147, Constituţia României
(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.
(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Există, de altfel, şi precedente în care decizii ale Curţii Constituţionale nu au fost respectate şi puse în aplicare. În 2014, Guvernul emitea o ordonanţă de urgenţă prin care reglementa traseismul aleşilor locali, înaintea alegerilor prezidenţiale, astfel încât primarii să-şi poată schimba partidul, timp de 45 de zile, fără să-şi piardă mandatul. CCR a declarat actul normativ ca fiind neconstituţional, însă Parlamentul a respins legea abia după trei ani, în 2017. Chiar şi aşa, deşi Curtea indica Parlamentului să găsească soluţii şi sancţiuni pentru efectele ordonanţei, deputaţii şi senatorii de la putere, adică fix PSD-ALDE, au ignorat complet recomandările CCR.
Referendumul din 2007 care stabilea un Parlament unicameral cu 300 de parlamentari nu a fost nici el aplicat, deşi tot Curtea Constituţională a decis că rezultatul scrutinului trebuie prevăzut în legea electorală odată cu prima modificare operată în Parlament. Legea a fost modificată, dar nu a fost introdus şi rezultatul referendumului.