Multe din furturile savarsite de el s-au desfasurat in plina zi, sub ochii gardienilor. Putea cu usurinta sa fure oglinzile retrovizoare de pe masinile de lux, indiferent de sistemul de prindere. Zona favorita – parcarea de la Bucuresti-Mall.
Marian provine dintr-o familie dezorganizata cu o situatie financiara precara. Descurajat de mama, care ii repeta intruna ca este un copil prost si ca nu este bun de nimic, a abandonat scoala inca din clasa I. A inceput sa fure de la varsta la care alti copii se joaca la groapa cu nisip sau se dau in leagan insotiti de parinti.
Prima spargere a facut-o la varsta de 12 ani. A fost trimis de un „baiat mai mare” sa fure o pereche de oglinzi retrovizoare de pe o masina. Nu a stat mult pe ganduri si s-a intors dupa cateva ore cu oglinzile cerute. A primit pe ele o multime de bani si de atunci a comis una dupa alta nu mai putin de 62 de spargeri.
ii placea sa stea mai mult prin salile de Internet din sectorul 3. Cu banii castigati din furturi isi platea orele de Internet si isi cumpara dulciuri si mancare. Pentru el acest lucru era perfect normal si nici nu concepea ca ar putea exista un alt mod de viata in afara de a fura. La scurt timp vestea despre copilul-rege al furturilor de oglinzi retrovizoare s-a extins si Marian s-a trezit racolat de tot felul de indivizi care il puneau sa fure. Primea „comenzi peste comenzi” si nu trecea o saptamana fara sa dea o spargere. Pentru el era ca o joaca. A inceput sa prinda gustul banilor si nu s-a mai oprit. Cand se intampla sa nu „aiba nici o comanda” se ducea din proprie initiativa si fura ca sa aiba bani sa-si cumpere tot ce-si doreste. De multe ori, in ciuda tratamentului indiferent si rece la care era supus de propria mama, ii cumpara acesteia mancare si imbracaminte. A fost prins in cele din urma de Politie si a ajuns pe mana oamenilor din cadrul Serviciului de Delincventa Juvenila din sectorul 3 al Bucurestiului, fiind prea mic pentru a raspunde penal pentru faptele sale.
„Ceea ce am facut eu e perfect normal. Sa furi e normal. Din asta traiesc eu. Din munca mea imi cumpar haine si mancare. Ce vreti sa fac? Trebuie sa ma intretin intr-un fel atat pe mine cat si pe mama mea. stiu ca ceea ce fac nu este bine, dar alta cale eu nu am. Acum ca am fost prins sunt sigur ca ma vor trimite la scoala si nu stiu de unde o sa mai am bani”, ne-a declarat copilul, vizibil iritat de intrebarile noastre.
Potrivit reprezentantilor Serviciului de Delincventa Juvenila din sectorul 3, acesti copii nu raspund in fata legii de faptele lor pana la varsta de 14 ani. Dupa aceasta varsta infractorii minori prinsi de politie primesc o amenda administrativa sau pot chiar sa raspunda penal, daca au discernamant. Anul trecut numai in sectorul 3 al Capitalei s-au inregistrat peste 80 astfel de cazuri, iar anul acesta in jur de 30 de cazuri de minori certati cu legea.
„Principalii factori care contribuie la acest fenomen sunt dezinteresul familiilor din care provin acesti minori, familii dezorganizate si cu o situatie materiala precara, dar sunt si familii cu posibilitati financiare ai caror copii comit furturi din teribilism sau din dorinta de afirmare in fata celor mari. Datorita amplorii pe care a luat-o acest fenomen, la nivelul sectorului 3 se va infiinta primul Complex de Servicii pentru Copilul Delincvent, in cadrul caruia acesti copii vor beneficia de consiliere psihologica, scolarizare si adapost, avand drept scop reintegrarea lor in familie”, a declarat pentru ziarul Libertatea, seful Serviciului de Delincventa Juvenila sector 3, Madalina Burlan.
Potrivit acesteia cazul minorului Marian A. e unul fericit, deoarece baiatul a terminat programul de supraveghere speciala de 3 luni si in colaborare cu Fundatia „Salvati Copiii”, care organizeaza cursuri de alfabetizare, a fost inscris in acest program, urmand ca din septembrie 2005 Marian sa fie inscris la scoala generala nr. 1 din sectorul 1.