„Aţi văzut”, vrea să ştie judecătorul, „şi pe alţii care au călcat peste acea grămadă de oameni?” Martorul răspunde imediat. „N-am văzut, dar probabil că au fost şi alţii.” Nu sigur, probabil. Alţii n-au avut curajul să recunoască asta în declaraţiile date în faza de urmărire penală. Şi Bărbuncă Mihai, audiat ieri în calitate de martor în procesul Colectiv, putea să tacă. Şi să treacă peste acest detaliu. Cine mai ştie azi ce a fost în acel container?

„Am călcat peste câţiva oameni”, rosteşte el clar, învinovăţindu-se în sala de judecată. „A fost instinctul de conservare”, îi spun, mai târziu, pe holul tribunalului. „Conservare a ce?”, întreabă el. „E greu să trăieşti, să retrăieşti acele momente, ştiind că azi încă mai eşti, doar pentru că ai călcat peste oameni. Şi să te gândeşti că, poate, din cauza asta, pentru că eu şi alţi 3-4 sau zece am călcat peste ei, oamenii aceia nu s-au mai putut mişca, nu s-au mai putut ridica de acolo, ca să încerce să se salveze.”

E tânăr şi a venit la proces îmbrăcat într-un tricou verde de camuflaj. Din cei 21 de martori pe care i-a audiat până acum în dosar judecătorul Bălănescu, el este singurul care a recunoscut că nu crede în Dumnezeu. „Să scoatem atunci formula alternativă”, a spus judecătorul. „Mă oblig că voi spune adevărul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”, a jurat martorul.

Procesul a început la 13:30. Daniel Băluţă, primarul sectorului 4, ar fi trebuit să vină escortat de jandarmi, aşa după cum hotărâse judecătorul la termenul anterior. Dar Băluţă n-a venit deloc, a depus la dosar, prin avocat, documente conform cărora până în ziua de 18 noiembrie este plecat în străinătate, din motive medicale.

A scăpat din incendiu pentru că i se făcuse rău

Prima audiată a fost Andreea Bokor, o martoră venită tocmai din Miercurea Ciuc. A mers la Colectiv în seara zilei de 30 octombrie 2015 împreună cu prietenul ei. „Era foarte aglomerat”, spune fata, „iar la un moment dat am simţit că nu mai pot să respir, că mi se face rău, aşa că l-am rugat pe prietenul meu să mă ducă afară. După un minut, am observat că iese lumea din club. Am crezut că poate e doar o pauză, dar apoi a început să fie fum şi panică. Eram la 3 metri de uşă, am aruncat o privire înăuntru şi am văzut flăcări şi fum. Flăcările s-au dus foarte repede, în câteva secunde erau în partea de sus.”

Martora povesteşte că „intrarea în club era blocată de oameni căzuţi într-o grămadă. Unii i-au ajutat să iasă de acolo, trăgându-i la propriu. Iar din interior se auzeau ţipetele altor oameni care nu puteau să iasă.”

Părinţii din sală ascultă mărturia împietriţi. Nici nu mai pot respira. În aer e povestea copiilor lor care au pierit în acel club.

„Venea o vâlvătaie ce înainta spre bar bizar de repede”

„La prima rundă de artificii m-am speriat”, spune martora Adam Ana Maria. „Am zis «what the fuck!» şi m-am tras mai în spate. «Ups, artificii, nu bun!»”. Judecătorul dictează grefierei declaraţia, după modelul Irina Margareta Nistor: „Am văzut artificiile şi m-am speriat un pic.”

„Simţeam nevoie să fumez o ţigară afară”, continuă martora, dezinvoltă, „şi i-am spus prietenei să mergem întâi la toaletă, şi apoi să ieşim din club. Când am ieşit de la toaletă, ardea tavanul. Ce mi s-a părut bizar e că venea o vâlvătaie care înainta foarte repede spre bar. Bizar de repede. Aveam culoar şi, din trei paşi, am fost la ieşire. Aici era deja înghesuială, m-am împiedicat, mi-a căzut căzut rucsacul, dar prietena mea, fiind mai corpolentă, m-a tras afară.”

După ce a ieşit din club, martora spune că ea şi alţi oameni au căutat o altă uşă pe care s-o deschidă, pentru cei blocaţi înăuntru. „Am găsit una, în partea stângă a containerului, dar era blocată cu un lanţ. Un bărbat masiv a rupt lanţul, dar am constatat că intrarea era zidită.”

Mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor tragediei din Colectiv, în fața judecătorului: "De disperare, am rupt ușa, am rupt un lanț, dar intrarea era zidită"Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Rănitul care a coborât din salvare, ca să dea locul altuia

„Jetul de scântei al artificiilor era mare, cred că un metru, un metru şi ceva”, spune martorul Bontea Marian. „Au fost lansate de două ori. A doua oară, am văzut cum a sărit scânteia, eram la 6-7 metri de stâlpul pe care s-a aprins prima flăcără. Scânteia a sărit pe jumătatea superioară a stâlpului, iar focul s-a întins foarte repede. Lumea n-a intrat în panică de la început, se uitau, filmau cu telefonul… Iar când soţia mi-a zis «hai să ieşim», sincer, mi s-a părut cam grăbită.”

Apoi a auzit pe cineva spunând „se întinde!” şi a văzut „o flacără spre tavan care înainta cu viteză mare. Iniţial, spre scenă, pe partea unde luase foc stâlpul.” În agomeraţia ce s-a format la ieşire, s-a pierdut de soţia lui. Şi s-a trezit, dus de mulţime, în dreptul unei uşi închise. „Când cineva a reuşit să o deschidă, am căzut în exterior. M-am ridicat şi am mai ajutat două fete să iasă, apoi, din cauza oxigenului, s-a auzit o bubuitură şi totul s-a făcut negru. Câteva secunde nu am putut să respir, iar din cauza căldurii am fost ars la ureche, dar atunci nu mi-am dat seama.”

Şi-a întâlnit soţia în curtea interioară a clubului, iar după ce au sosit ambulanţele, el a ajutat la trierea răniţilor. „Pe cei care erau foarte grav îi ajutam să ajungă la salvare. Era un băiat care avea doar mâinile arse şi se urcase în ambulanţă. L-am rugat să se dea jos şi să lase pe altul în locul lui, care era ars rău. Şi s-a dat jos, săracul…”

„În 5 secunde a luat foc tot tavanul, aproape instantaneu”

Între declaraţiile supravieţuitorilor din Colectiv, judecătorul a audiat asociatul şi administratorului unei societăţi din sectorul 4, care au declarat cum n-au obţinut autorizaţie de funcţionare, dar şi doi foşti consilieri locali, care au povestit cum au fost emise HCL-urile în baza cărora erau emise autorizaţiile.

Pe urmă, un alt martor a declarat cum a trecut razant pe lângă tragedie. A fost în club în acea seară, cu doar o oră şi jumătate înainte de producerea incendiului, dar a cumpărat două CD-uri şi două pene de chitară, a stat în club vreo cinci minute, şi-apoi s-a întors la viaţa lui.

Bărbuncă Mihai e ultimul audiat. E trecut de ora 17:00, iar sala în care el intră e ultima luminată din tot tribunalul. „Mă oblig că voi spune adevărul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”, jură martorul.

A aflat de concertul celor de la „Goodbye to Gravity” de pe Facebook, ca majoritatea celor care au fost în acea seară în Colectiv. „La ora 10 şi jumătate, mă aflam chiar în mijlocul clubului”, spune el. A văzut a două jerbă de artificii, a văzut şi flacăra urcând pe stâlp dar, declară martorul, deşi „artificiile aruncau jerbe spre stâlp”, „ele nu ajungeau la stâlp. Nu ştiu dacă asta a fost cauza incendiului, focul de artificii sau altceva.”

Martorul spune că flacără de pe stâlp a ajuns la tavan în 20 de secunde, iar „în 5 secunde a luat foc tot tavanul, aproape instantaneu. La început am stat şi ne-am uitat, iar solistul a făcut chiar o glumă, că «asta nu făcea parte din program». Membrii trupei ceruseră un extinctor, s-a căutat unul, dar nu s-a găsit. Când focul a ajuns la tavan, atunci a fost panică”, îşi aminteşte martorul.

„După ce a căzut tavanul, aerul a devenit irespirabil”

S-au îndreptat cu toţii către ieşire. „Era deja înghesuială, am reuşit să ajung cu greu la garderobă, ne-am împins, am călcat peste câţiva oameni, am ajuns la uşă, pe partea iniţial deschisă. Cealaltă jumătate s-a deschis şi ea, din cauza presiunii oamenilor. M-am împiedicat de prag, dar am reuşit să ies. După ce am ieşit afară, am auzit o bubuitură.” Atunci a fost iadul, spune el.

„În container era temperatura foarte ridicată şi mult fum, ca o ceaţă, se putea respira, dar nu foarte bine. Până să ies din club am simţit că arde deasupra. Dar, după ce am ieşit, am auzit cum cade tavanul. Nu am văzut, am auzit bubuitura. În timpul acesta, oamenii continuau să iasă din club. Fumul din container m-a afectat, dar nu foarte rău. Însă, după ce am ieşit şi a căzut tavanul, aerul a devenit irespirabil. Pe aleea din faţa clubului, pe o distanţă de 20 de metri, nu se mai putea respira, nu se mai vedea nimic.”

A ajuns acasă pe picioarele lui. Cele pentru care azi se simte vinovat că au călcat peste oamenii din Colectiv. A tuşit din cauza fumului şi l-a durut capul. Apoi, a rămas doar cu o durere cronică în suflet. „Viaţa niciunuia dintre cei care am fost în Colectiv nu mai e la fel, de atunci”, îmi spune el, pe hol. „Chiar dacă am ieşit vii din club, ne reîntorcem şi retrăim fiecare secundă de acolo, de fiecare dată când ne amintim.”

Peste două săptămâni, la următorul termen, vor fi audiaţi alţi zece martori din dosar.

Citește și:

 

Google News Urmărește-ne pe Google News