De Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan
Un nou termen din dosarul Hexi Pharma a avut loc ieri, la Tribunalul București.
În sala de pe cheiul Dâmboviței, „fostul magazin Junior”, cum știu bucureștenii locul, e puțină lume.
Încăperea se înclină în partea apărării. Aici stau, compacți, inculpații, soțul directoarei Flori Dinu, avocații și martorii, angajați ai Hexi Pharma.
Dincolo de culoar, se zgribulesc, străini unul de celălalt, cei trei reprezentanți din totalul de 132 de spitale ce se consideră înșelate de dezinfectanții falsificați.
Spitalul Colentina, UM0264, „noi suntem Centrul Farmaceutic al Ministerului Apărării, onorată instanță” și „Spitalul de Urgență București” sunt singurele care au avocat sau consilier juridic în sală.
Și asta se întâmplă lună de lună, căci lunară e ritmicitatea ședințelor.
3 spitale prezente din 132 care s-au constituit parte civilă!
Numai durerea nu se diluează
E și aceasta o scară a implicării și responsabilității.
La trei ani de la Colectiv, din cele 340 de spitale unde se livrau dezinfectanți diluați, doar 132 au vrut să devină parte în proces și numai 3 participă la termenele procesului.
În acest timp, aceleași spitale absente au început să simtă usturimea!
Ele plătesc, din bani publici, despăgubiri de sute de mii de euro pentru victimele care au suferit infecții nosocomiale.
Pentru că judecătorii primesc probele suferinței pacienților.
A murit bătrânul care amesteca dezinfectanții
Pe lista martorilor sunt patru nume, dar grefiera anunță că „Constantinescu Constantin a murit”.
Constantinescu Constantin e „nea Bebe”, explică cineva din Hexi, pentru ziar.
„Nea Bebe era un om vechi în fabrică, unul dintre cei care amesteca substanțele active, care participa la prepararea dezinfectanților. Ieșise la pensie, dar continua să vină la muncă, însă era bolnav”.
„Pentru astăzi, rămân ceilalți trei martori”, constată judecătorul Mitu Stegaru.
Cu „Nu” în brațe
Toți cei trei martori sunt foste angajate de la contabilitate și devine clar că instanța nu va scoate nimic de la ele.
În septembrie 2016, contabilele Florina Miluț, Mihaela Stan și Mihaela Agafiței au povestit în fața procurorilor că auziseră că spitalele declarau dezinfectanții Hexi drept neconformi și cereau storno pe factura mărfii.
„Adică o returnau”, după cum explică Mihaela Agafiței.
În fața instanței însă, fostele angajate Hexi Pharma își nuanțează sau chiar își schimbă sensul declarațiile de la DNA.
„Am auzit de un singur caz când un spital a refuzat marfa”, spune Mihaela Stan.
Judecătorul intervine.
-De unde ați auzit?
-De la un agent de vânzări.
-Ce produs era cel refuzat?
-Polyodin.
-Și de ce vi s-a trimis înapoi dezinfectantul?
-Pentru că ardea, nu știu exact, eu lucram la contabilitate. Era tare produsul și ardea, la noi veneau doar facturilor storno. Nu știu mai mult.
Contradicțiile care plutesc
Avocatul Hexi intervine. „Onorată instanță, să se consemneze că martora a vorbit despre un caz, nu despre mai multe”.
Judecătorul admite. Se macină în gol.
Procurorul de ședință Octavian Tiba nu e nici el în mare formă, deși e limpede că martora a declarat una la DNA și alta spune în instanță.
La DNA, citează chiar avocatul, „ați spus că se făceau ședințe unde se discuta despre dezinfectanții refuzați de spitale”.
„Nu știu ce se discuta, erau ședințe de vânzări, eu nu participam”, revine ea.
„Dar cine participa la ședințe?”, intervine instanța.
„Erau conduse de Flori Dinu, care ne spunea ce să facem cu facturile”, spune contabila, deși, cu câteva minute înainte, tot ea explicase că directorul general Florin Dinu „nu știa ce făceam noi cu facturile”.
Poate că e lună plină și Parchetul e darnic, poate că martorele de azi sunt o miză mică pentru acuzare, cert e că procurorul lasă contradicțiile să plutească prin fața ochilor tuturor, precum vacile sacre de pe Gange.
Cine știe mai multe, spune mai puține
Vine la bară Mihaela Agafiței. Ea știe cel mai multe, a lucrat la Hexi din 2007 până în 2016, „întâi ca economist, apoi am fost contabil”.
„Jur să spun adevărul și să nu ascund nimic din ce știu, așa să-mi ajute Dumnezeu”.
Agafiței știe cel mai multe și spune cel mai puține.
„Nu cunosc motivele stornării facturilor cu dezinfectanți”.
Flori Dinu întreabă din sală: „Dar nu erau livrate alte produse în schimb?”.
„Uneori da, alteori, nu”, răspunde contabila.
„Însă contractele continuau, nu?”, insistă Flori Dinu, folosindu-și dreptul de a pune întrebări martorului ca să arăte instanței că spitalele era mulțumite de dezinfectanți și prelungeau relația cu Hexi.
„Continuau, da”, o aprobă contabila.
Discuțiile dintre angajații Hexi, din blocul angajaților SRI
Cum se întâmplau, de fapt lucrurile, conform surselor Libertății?
Contabilitatea și echipele de vânzări lucrau în același loc, chiar în blocul angajaților SRI de lângă Pasajul Mărășești, unde Hexi Pharma avea sediul social.
„Birourile lor erau față în față”, povestește cineva din firmă.
„Oamenii de la contabilitate aflau de la agenții de vânzări care e motivul refuzui mărfii din partea spitalelor și de ce trebuia stornată suma. În plus, ori de câte ori erau ședințe cu scântei la vânzări, din cauza problemelor cu biocidelor, se auzea aproape tot pe hol, iar oamenii vorbeau în firmă”.
Încă ceva, despre SRI.
Nici azi, la trei ani după ce președintele Klaus Iohannis ne-a asigura că „ne considerăm informați”, nu știm ce conțineau rapoartele SRI.
După ce Gazeta Sporturilor a publicat în mai 2016 un document întocmit pentru ofițerul de caz de către un biochimist care lucra pentru SRI, Serviciul a confirmat că a trimis informări beneficiarilor legali.
Ce e în ele, deocamdată n-avem voie să știm.
Informările SRI sunt la Curtea de Apel
Au trecut trei ani de la Colectiv.
Hexi Pharma nu e singurul proces.
Mai multe dosare pornite după incendiul de la Colectiv, schije disjunse din corupția și din secretele însângerate ale sistemului medical, se judecă la diferite instanțe.
Cel cu secretele SRI despre Hexi, deschis de România Curată, a ajuns la Curtea de Apel.
Aici, judecătorul din contencios a obligat Serviciul Român de Informații sa aducă documentele Hexi!
Nu le poți vedea însă, decât dacă ai autorizare ORNISS.
Fiecare pas e greu, ca și cum cei care au fost scoși la iveală după Colectiv continuă să țină frontul tăcerii.
Au trecut trei ani.
Lucrurile se mișcă greu, dar nu poți să nu te gîndești că, oricâr de frustrant ar fi, societățile sunt egale cu capacitatea lor de a urmări sistematic faptele până la capăt și de a discerne adevărul.
Citește și: