Trenulete din lita de telefon

Modelismul feroviar e un hobby relativ scump, dar are, cu siguranta, fanii sai. Acestia, desi nu dispun de sume imense, reusesc sa rupa gura targului cu micile opere de arta create din te miri ce: folii de staniol din pachete de tigari, carcase de dischete, sarme de telefonie etc. Realizarile lor, adevarate opere de arta, nu sunt premiate in bani sau alte recompense materiale, ci atrag doar respectul si admiratia colegilor sau, din cand in cand, cate o medalie sau o diploma.

Exista oameni care-si dedica o mare parte din viata lor unor pasiuni, unor idei care, poate, pentru ceilalti din jurul lor sunt daca nu ciudate, atunci in mod sigur de neinteles. Acesti oameni pun atat de multa pasiune incat sunt in stare, asa cum spune o vorba in popor, sa faca pe dracu’ in patru pentru a-si atinge scopul. “Cu totii am avut la un moment dat un astfel de trenulet in mana, mai ales in perioada copilariei. De aici si pana la hobby e un pas destul de mare, dar foarte usor de facut”, explica Dan Ioan Popescu, unul dintre membrii Tren Clubului Roman.

“Pasiunea se naste cand ceva te duce catre acest univers, cand dorinta de a-ti crea o lume aparte, numai a ta, e atat de puternica incat parca te impinge de la spate. Toti membrii acestui club am inceput, evident, de jos, de la machete pe care nu trebuie decat sa le asamblezi, conform unor instructiuni pe care le gasesti in cutia in care se afla trenuletul. Acesta este primul pas”.

Tren Clubul Roman se ingrijeste sa identifice si sa popularizeze realizarile din istoria CFR, sa contribuie la salvarea si conservarea acestora, sa militeze pentru pastrarea patrimoniului CFR si sa sustina activitatea de modelism feroviar. Pentru ca de multe ori de la vorbe la fapte este cale lunga, membrii clubului au vrut cu tot dinadinsul sa contrazica aceasta zicala si nu au ezitat sa puna umarul, de exemplu, la restaurarea si expunerea in depoul Dej a unei locomotive cu abur, model unicat, aflata in patrimoniul Muzeului CFR, destinata remorcarii trenurilor grele de marfa.

Fara a crea concurenta in sensul negativ al termenului, prietenii cailor ferate de jucarie au initiat, undeva in vremurile tulburi de dinainte de evenimentele din decembrie 1989, si o competitie, poate una din cele mai vechi de la noi din tara, in cadrul careia fiecare constructor sau colectionar de machete vine si prezinta celorlalti ceea ce are mai bun si mai valoros. Premiile sunt acordate pe diverse categorii: celor care construiesc o macheta de la zero, din materiale gasite, de cele mai multe ori, in cosul de gunoi; celor care construiesc cu subansamble matritate de producatori celebri si celor care modifica in cel mai ingenios mod cu putinta machete care deja exista pe piata.

Cea mai frumoasa garnitura, cea mai iute, cea mai rapida, cea mai si cea mai din toate prezente la expozitie este premiata. Nu cu bani sau alte recompense materiale, ci, din cand in cand, cu o diploma sau o medalie. Dar mai tot timpul cu respectul si admiratia celorlalti. “Nici nu va puteti inchipui de cata imaginatie poate da dovada un adevarat pasionat. De exemplu, stergatoarele de la locomotive pot fi facute foarte usor din invelisul litei de telefon. Sau platforma exterioara pe care se deplaseaza mecanicul locomotivei poate fi facuta din folia de staniol de la pachetele de tigari, sau, pentru cei care nu stiau, plasticul care inveleste o discheta imita foarte bine striatiile betonului”, dezvaluie Mircea Dorobantu, membru al clubului, cateva din secretele modelismului feroviar.

Evident, lucrurile pot fi simplificate in mod substantial, in conditiile in care cel care se declara atras de acest hobby dispune de resurse financiare la discretie. Atentie insa, un simplu vagon costa 15 euro, o locomotiva in jur de 40 de euro, iar o bucatica de sina – un euro. “Reproducerile dupa cele originale sunt cele mai scumpe, o locomotiva putand ajunge si la o mie de euro. Cele mai scumpe si evident mai greu de realizat sunt cele cu aburi. Pe vremuri, lucrurile erau mai simple, un vagon costa 15 lei, vindeam cinci sticle de lapte sau de sampanie la centrele de recuperare si il cumparam”, isi aminteste Dan Ioan Popescu.

Urmărește-ne pe Google News