Statul îi ajută să ajungă în România, dar apoi îi umileşte şi îi exploatează. Deşi muncesc, tratează şi salvează vieţi, la fel ca medicii români, sunt forţaţi să trăiască la limita sărăciei.
Este şi cazul lui Loredan Miksa. Este cetăţean sârb, la fel ca părinţii săi, dar este etnic român. S-a născut într-un sat micuţ, Sân Ianăş, din Serbia, la 50 de kilometri de graniţa cu România. A învăţat în limba română de la 6 ani, iar după terminarea liceului, a venit la Timişoara, pentru a studia medicina. A intrat pe un loc destinat etnicilor români din jurul graniţelor şi a terminat facultatea, bursier al statului român. Apoi a rămas captivul lui. Munceşte într-un spital românesc, pe banii părinţilor lui din Serbia.
Plătit de 12 ori mai prost ca un român
Acum, Loredan este medic rezident în anul I, specializarea ORL. În continuare, pentru că nu este cetăţean român, are dreptul numai la o bursă nesemnificativă, de 350 de lei.
„Ca salariu, ar fi trebuit să am 4.000 de lei. Cu tot cu orele de sală, ar trebui să ajung undeva la 4.300 de lei. Acum mă încadrez în 350 de lei, asta este bursa mea pe lună. Mă ajută părinţii şi bunicii de când am început facultatea”, a povestit el, pentru Libertatea.
Asta deşi munceşte şi face aceleaşi lucruri pe care le fac şi colegii lui români, care sunt plătiţi de stat.
„Lucrez la fel ca un medic rezident român, începând de la ora 7.50, când începe vizita, până după-amiaza, la ora 15.00. Şi fac la fel gărzi neplătite, ca un medic rezident. Fac gărzi fără să iau niciun ban”, spune el.
De vină este legea, făcută doar pe jumătate. Oferă o şansă etnicilor români care vor să vină în România ca să înveţe şi să muncească, dar nu ia în considerare şi specificul profesiei de medic şi anii de rezidenţiat, care ar trebui cumva răsplătiţi. Cu mai mult decât 70 şi ceva de euro pe lună.
Loredan trebuie să piardă un an din viaţă
Anul viitor se vor împlini 8 ani de când Loredan Miksa este în România. Adică, potrivit legii, va putea să îşi ia cetăţenia română. Asta nu înseamnă însă că va putea să câştige şi un salariu, la fel ca oricare alt cetăţean. Va trebui să renunţe la rezidenţiat şi să dea concursul din nou. De data aceasta, ca român, nu ca sârb.
„La mine, nu este o problemă să mă pun din nou să învăţ pentru rezidenţiat. Nu contează, nu e problema de învăţat. Aş fi pierdut un an, dar aş fi fost dispus să mai dau o dată rezidenţiatul”, spune Loredan.
Pentru el, anul pierdut este un preţ mic pe care trebuie să îl plătească pentru a se vedea, în faţa statului român, egal cu ceilalţi colegi ai săi.
„Important este să am cetăţenie, ca să pot să trăiesc la fel ca un medic rezident, să am salariu, să pot să mă descurc, să plătesc chiria, să am ce să mănânc, să nu mă întreţină părinţii până la 29-30 de ani”, mai spune Loredan Miksa.
Cazul său nu este unic. Loredan mai are alţi patru colegi, de care ştie, care trăiesc în aceleaşi condiţii, iar numărul lor este şi mai mare în ţară.
Acum, Loredan Miksa aşteaptă o soluţie de la autorităţi. A trimis memorii către Ministerul Sănătăţii şi i s-a promis un răspuns. De atunci, au trecut luni bune şi nimeni nu a mai dat vreun semn.
Citește și: