Și după atâția ani de la căderea comunismului, în plină democrație, ca cetățean al Uniunii Europene, iată, am ajuns să mă întreb același lucru: „Unde e zecele meu din oficiu, domnule Dragnea, dacă va trebui vreodată să răspund în fața justiției când o să vreau să fur un ou, nici măcar un bou?”.
Din păcate, e timpul să o zicem pe șleau. Oricât ne-am temut de clipa asta, e momentul să ne obișnuim cu ideea că baronul Dragnea Liviu va scăpa de actul justiției.
Că supușii din jurul său, filtrați la sânge după gradul aservirii, chiar cu prețul ridicolului de a răsturna de două ori și probabil de câte ori va fi nevoie, propriile guverne, îi vor oferi un zece din oficiu, chit că toată România va fi în stradă.
Iar drama cea mare va fi că acest zece nu va fi menționat ca act de clemență, ci ca unul de merit, de eroism, de revoluționar decorat cu amnistia în lupta cu utopicul Stat Paralel.
Am urmărit și am scris despre fenomenul fotbalistic, ani de zile. Și întotdeauna, oricâtă indulgență am înșirat în opiniile mele, oricâtă îngăduință le acordam oamenilor din conducerea fotbalului invocând și căutând tot felul de circumstanțe atenuante care să nu demonizeze personajele, cititorii spuneau lucrurile pe șleau.
Știau că Becali se va băga tot timpul la echipă nereușind să își domolească grandomania, știau că Borcea va secătui clubul Dinamo, știau că Copos nu va construi un stadion din temelii, preferând să riște să se dărâme pe spectatori, decât să investească într-unul nou.
La fel ca sportul, politica nu a fost niciodată altceva decât un joc. Dar un joc care poate schimba destinul unei națiuni.
Acest om nu visează doar să scape de justiție pentru a-și privi în liniște frageda iubire cum iese dintre valurile plajei de la Fortaleza. Acest om vrea să scape de justiție pentru a putea să-și îndeplinească visul pe care privirea sa îl trădează în toate aparițiile.
Dragnea Liviu vrea să conducă România și nu din umbră, ci cu numele său |”bolduit” pe masa unui summit cu africani și arabi, căci despre europeni nu va mai putea fi vorba, vrea titulatura de fiu iubit al națiunii pe burtierele tv.
Un om care pune pe drumuri sute de kilometri oameni simpli de la țară ce nu înțeleg mașinăria politică, ci doar se bucură de o excursie la capitală, nu mai este un politician, este un dictator. Mă întreb dacă Dragnea și-ar fi trimis vreodată părinții bătrâni să traverseze România pe drumurile noastre, doar ca să fie folosiți pe post de pioni într-un joc diabolic.
Știu că nu voi beneficia niciodată de un zece din oficiu, atunci când, după justiție va cădea și presa liberă. Dar atunci nu va mai fi nimeni în clasă.
Va fi o Românie goală în care tovarășul Dragnea Liviu se va adresa milioanelor de votanți prezenți doar pe liste, și care se vor întoarce în cimitir după ce l-au votat în funcția de președinte pe cel care a întors o țară cu susul în jos, doar pentru propriul interes.
Fotografie principală: Inquam Photos / Octav Ganea
Citește și: