Cum alegi ciupercile? Deosebeşte-le pe cele comestibile de cele otrăvitoare

Confuzii periculoase

Pe lângă numeroase specii comestibile, există şi multe ciuperci necomestibile (unele nedăunătoare), dar şi multe toxice, respingătoare sau halucinogene. Deosebirea dintre una comestibilă şi una otrăvitoare este de cele mai multe ori mică, neînsemnată la prima vedere. De aceea, se produc numeroase confuzii, soldate cu îmbolnăviri grave şi chiar decese.
Recunoaşterea sigură o pot face doar specialiştii, după aprofundarea caracterelor morfologice, pentru că există specii otrăvitoare care seamănă mult cu cele comestibile. În opinia unui specialist român în domeniu, dr. ing. Ioana Tudor, pentru o determinare corectă a ciupercilor trebuie luate în considerare aspectul general, locul unde cresc, culoarea, forma pălăriei şi a piciorului, carnea, stratul cu lamele, inelul, valul şi sporii.

Nu eşti sigur, n-o culege!

Există ciuperci-pereche, adică una comestibilă şi alta toxică, foarte asemănătoare şi greu de deosebit, chiar şi de către specialişti. De aceea, e bine să nu culegi mai mult de 2-3 specii, pe care le cunoşti şi de care eşti sigur că sunt comestibile. Dacă te afli într-o zonă necunoscută, consultă localnicii. Ei le recunosc cel mai bine.
Tot în scop preventiv, dacă te atrag unele specii de care nu eşti sigur, pune-le într- un coş separat, iar acasă le verifici şi te lămureşti. Dacă, totuşi, ai reţineri, nu le consuma. Specialiştii au constatat că teama de otrăvire poate conduce, prin autosugestie, la manifestări identice cu simptomele otrăvirii. Nu lua ciuperci de pe marginea şoselelor sau a complexelor industriale, deoarece acestea sunt zone poluate. Ciupercile sunt toxice şi din cauza metalelor grele sau radioactive acumulate în sol, a pesticidelor, ierbicidelor etc.
Testele “tradiţionale” sunt neconcludente
Există numeroase “teste tradiţionale”, dar specialiştii au constatat că nici unul nu este infailibil. În opinia dr. ing. Ioana Tudor, nu sunt relevante teste precum: a) carnea ciupercilor otrăvitoare, la rupere sau tăiere, îşi schimbă culoarea (de exemplu, buretele viperei, o ciupercă foarte otrăvitoare, are carnea albă şi după secţionare); b) nu toate ciupercile consumate de animale sunt comestibile (ex: cobaiul este imun la buretele viperei şi există ciuperci toxice, viermănoase sau consumate de melci, care pentru om pot deveni fatale) ; c) linguriţa de argint nu se înnegreşte în zeama tuturor ciupercilor otrăvitoare, la fiert; d) nu sunt relevante nici alte încercări- cu ceapa, cu pătrunjelul ş.a.m.d..

Urmărește-ne pe Google News