De ce ne pomenim morţii? Semnificaţia ”Moşilor” de toamnă

Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo „adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeşte de trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenta în alt mod de existenţă. Hristos îi va dărui cuvantului „adormit”, întelesul care îl asociază cu invierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plângeşi; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtăşească fie de fericire, fie de suferinţă, stări date de modul vieţuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărţit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecata Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc şi când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferinţă. Noi ortodocşii ne rugăm pentru cei morţi, pentru că avem credinţa că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecata universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărţit de trup.

În ziua de Moşi se săvârseşte Sfânta Liturghie

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morţi şi le aşează sub Sfântul Agnet, rostind numele morţilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. În cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul şi Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniti), participă la sfinţenie prin prezenta lor alături de Trupul Lui Hristos de pe Sfântul Disc.

Sâmbăta, ziua de pomenire a morților

Sâmbăta e ziua în care Mântuitorul a stat în mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca să elibereze din el pe toţi drepţii adormiţi. Biserica face pomenirea celor adormiţi sâmbăta şi pentru că această zi premerge duminicii – ziua Învierii – numită şi cea dintâi zi a noii creaţii sau a opta zi, ziua veşniciei.

În spaţiul românesc există 20 de zile de Moşi

Etnologul Simion Florea Marian menţiona în lucrarea „Trilogia vieţii”, „că pe tot parcursul anului, în spaţiul românesc există 20 de zile de Moşi”. Cuvântul „moşi” vine de la „strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul „moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: „Moşii de primăvară” (de Macinici), „Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moşii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).
Sursă: crestinortodox.ro

Urmărește-ne pe Google News