– Domnule Mutu, ați fi crezut acum 10-15 ani că vă va plăcea atât de mult meseria de antrenor?
– Sincer, nu mă gândeam că voi fi antrenor. Dovadă și faptul că atunci când am revenit în fotbal, după cariera de jucător, am intrat în administrație, ca director general sau președinte la Dinamo. A urmat experiența de la Federația Română de Fotbal, un an, așa mi-am dat seama că locul meu nu e la birouri, că îmi place să fiu între băieți, să antrenez. Am studiat și am luat toate licențele. Pasiunea e mare, îmi place foarte mult. Nu e o meserie ușoară, sunt și momente frumoase, dar și complicate, pe care trebuie să știi să le gestionezi.
– Succesul și eșecul se trăiesc din plin la fotbal. Mai intense trăirile azi, ca antrenor?
– Emoțiile sunt cam aceleași. Te bucuri mult la un succes și ești trist la o înfrângere sau la un obiectiv neîndeplinit. Ideea e să ai un echilibru, atât la victorie, cât și la înfrângere. Pentru că scopul final sau obiectivul e cel mai important pentru echipă. Ca antrenor, asta trebuie să ai în cap mereu. Sunt momente frumoase, dificile, important e să ai un parcursul pe care ți l-ai impus.
– E mai greu de păstrat echilibrul după un succes decât după un eșec?
– Da, bineînțeles. Ca oameni, tindem să pierdem legătura cu realitatea când avem succes. Dacă se întâmplă să fie și o serie de meciuri câștigate, tindem să ne-o luăm în cap. Uităm că trebuie să continuăm să muncim, pentru că asta ne-a dus către succes. Fără a pierde legătura cu realitatea. Poți să fii bun, dar trebuie să rămâi umil. Trebuie să rămâi concentrat și motivat. Echilibrul e cel mai important în cariera unui atlet sau a unui antrenor. Cum gestionezi momentele astea e probabil cheia succesului.
„Înainte de meci nu vorbesc nici cu familia, ca să nu fiu bulversat”
– Cum trăia Adrian Mutu fotbalistul ziua meciului și cum o trăiește antrenorul?
– Sunt la fel de concentrat și gânditor. Am imagini despre ce se va întâmpla în viitorul meci. Așa făceam și ca jucător, așa fac și ca antrenor. Dar din alt punct de vedere. Azi mă gândesc la mai multe lucruri. Adică să fac cumva echipa să câștige. Asta e mentalitatea mea, asta le cer și jucătorilor.
– Dar ziua dinaintea meciului?
– Cred că antrenorul are strategia bine conturată cu o zi înaintea meciului. Se întâmplă câteodată, când vorbești cu foarte multă lume, să fii bulversat, deviat de la obiectivul tău, de la strategia ta. Atunci s-ar putea ca anumite decizii să nu le iei cum trebuie. Tocmai de asta mă rup, rămân concentrat, nu vorbesc nici cu familia. Știu tot ce am de făcut, analizez bine în săptămâna premergătoare meciului ce strategie trebuie să am, știu ce am pus la punct. Iar cu o zi înainte de meci sunt încrezător și focusat pentru ca echipa mea să prindă cea mai bună zi și să câștigăm.
– Ați adunat trofee, recorduri, ați jucat în cele mai importante competiții, acum aveți un alt drum. Vă apasă, vă obligă trecutul?
– Corect! Poți spune că am luat-o de la zero, deși nu-s total de acord. Pentru că sunt în același domeniu. OK, e altceva, dar am în spate experiența acumulată ca fotbalist. Asta mă poate ajuta! Pot înțelege mai bine jucătorii în anumite momente. Fiind și tânăr, apropiat ca vârstă de unii dintre ei, reușesc să-i înțeleg mai bine. Plus că reușesc să anticipez anumite faze de joc. Asta vine din experiența acumulată ca jucător. Bineînțeles că sunt multe variabile în fotbal, dar multe faze sunt repetitive, caz în care experiența te ajută să iei anumite decizii bune.
– E un dublu avantaj faptul că ați fost un jucător de cel mai înalt nivel, nu unul de nivel mediu?
– Asta e o experiență de viață. Nu neapărat din cariera de antrenor. Tot ce am făcut în viață mă ajută. Am avut și experiențe neplăcute. M-am lovit singur cu capul de zid și am învățat din asta. E foarte important că mereu am învățat din problemele pe care le-am avut. Am revenit mai puternic de fiecare dată după ce am fost doborât. Și asta le zic și jucătorilor mei. Dacă eu am putut, pot și ei. Important e să nu pierzi din focusul ăsta pe care trebuie să-l ai pe obiectivele tale. Pe ceea ce ai de făcut. Jucătorii tineri sunt la început de carieră, în capul lor trebuie să fie numai fotbal, trebuie să fie fotbaliști 24 de ore pe zi, trebuie să se antreneze, indiferent ceea ce fac să se gândească că sunt fotbaliști, că au antrenamente, în funcție de asta trebuie să-și aranjeze viața. Ca să ajungi la un anumit nivel trebuie să faci acest lucru.
„În sport, micile detalii fac mereu diferența”
– Ați jucat în Premier League, știți ce înseamnă un manager, vă place ideea de om care controlează tot în club?
– Da… A controla tot sună puțin narcisist. Dar îmi place ideea de manager. Și acum, la Rapid, sunt în contact cu președintele, cu clubul, îmi place. E bine pentru club ca antrenorul să fie angrenat în astfel de lucruri. El știe și simte cel mai bine ce-i trebuie echipei.
– Ce ați învățat în cariera de jucător și aplicați azi foarte ușor în cariera de antrenor?
– Că indiferent ce se întâmplă trebuie să mergi înainte și să nu uiți care e obiectivul tău principal. Nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici. În sport, din fericire sau din păcate, cum vrei tu să spui, ai tot timpul ocazia să demonstrezi de ce ești în stare. Indiferent câte sezoane câștigi, pentru că ele devin istorie a doua zi după ce ai reușit, indiferent de câte ori pierzi, fiindcă mereu vine o nouă provocare. Așa se întâmplă și la victorii, și la înfrângeri. Din acest motiv cred că sportul e ceva fantastic și că echilibrul și concentrarea permanentă te pot face să ai mai multe victorii față de ceilalți. Micile detalii fac diferența mereu în sport.