INTERVIU/Laura Codruța Kovesi, șefa DNA: ,,Lupta anticorupție va fi terminată. Ne vom întoarce la vremurile de dinainte de 2004”

Libertatea: Am citit ieri un comunicat al DNA despre legile justiției, poate cel mai dur dat vreodată de instituție. Dumneavoastră ați mai vorbit și despre riscul ca DNA să se desființeze. Cât de mare este pericolul?

Laura Codruța Kovesi: Comunicatul de presă al DNA a plecat de la propunerile dezbătute în Parlament, care vor avea un devastator din două puncte de vedere. Din perspectiva anchetelor, pentru că va limita posibilitățile investigatorilor de a face anchete eficiente și de le duce la final. În al doilea rând, acest efect devastator se va răsfrânge și asupra cetățenilor și asupra societății.

.O primă modificare care nouă ne-a atras atenția și care va duce practic la eliminarea oricărei finalități într-o anchetă judiciară este aceea că, odată ce ai înregistrat o sesizare, ești obligat ca persoana care este vizată de anchetă să fie anunțată și să participe la o anchetă. Haideți să luăm un exemplu. Dacă un cetățean vine la DNA și sesizează că un primar a cerut mită pentru a-i atribui un anumit contract din fonduri publice, procurorul din DNA este obligat să îl anunțe pe primar că este o anchetă care-l vizează și să-i spună că are posibilitatea de a participa la toate actele de investigare pe care DNA le face ca să dovedească că el a comis sau va comite fapta. Vă dați seama că, în astfel de situații, nicio anchetă nu se va finaliza cu trimiterea în judecată sau cu dovedirea unei infracțiuni.

Recomandări

Fanta românească e mai scumpă și mai proastă decât cea din Italia: mai puțin suc de portocale, dar mai multe arome și coloranți | Experiment Libertatea

Nicăieri în lume nu am întâlnit ca un procuror să-l anunțe pe cel vizat că urmează să facă o anchetă până când nu facem niște acte premergătoare.

Parlamentarii puterii invocă drepturile omului în a face aceste modificări la Coduri și la legile justiției. Au vorbit și despre spectacolul cătușelor. Considerați că toate aceste argumente stau în picioare?

Haideți să vedem nu ce spune procurorul-șef DNA, ci ce spun evaluările internaționale. În urmă cu două luni de zile a fost publicat raportul celei de-a 121-a evaluări făcute de Organizația Națiunilor Unite exact pe modul în care România respectă drepturile și garanțiile procesuale și drepturile fundamentale ale omului. Este un raport care vizează cum se respectă aceste drepturi ale omului în Justiție. Dacă citim cu atenție acest raport, o să constatăm că, inclusiv acest raport, atrage atenția asupra atacurilor privind anumite modificări legislative cu referire la independența justiției.

Garanțiile interne prevăzute în Codul de Procedură Penală și în legislația  din România sunt suficiente în ceea ce privește garantarea și respectarea drepturilor omului. Orice abuz pe care un procuror sau un judecător îl face în activitatea lui poate fi sancționată.

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

Nu există DNA TV. Nu noi furnizăm imaginile către public. Nu suntem aceia care ar trebui să blurăm anumite imagini. Faptul că în spațiul public se filmează anumite persoane care intră sau ies dintr-o unitate de Parchet, dintr-o instanță de judecată, sunt lucruri pe care noi ca procurori sau ca magistrați nu putem să le cenzurăm. Există o obligație ca persoanele citate la DNA să nu fie filmate în interiorul clădirii, să nu fie filmate în timp ce se administrează anumite acte sau se desfășoară anumite activități în interiorul instituției. Dar pentru ceea ce se întâmplă în exteriorul instituției, nu putem să fim responsabili.

Există politicieni care spun că ,,spectacolul cătușelor” lezează imaginea publică și că au existat momente successive cu suspecți aduși la DNA și că se provoacă daune insurmontabile ale imaginii.

Ok, dar nu văd ce legătură are această acuzație cu DNA. Avem Consiliul Național al Audiovizualului, care ar trebui să reglementeze astfel de situații. Avem o lege, cea privind accesul la informațiile de interes public, și avem un ghid de comunicare publică întocmit de Consiliul Superior al Magistraturii. Din această perspectivă, am respectat întotdeauna legislația cu privire la modul în care putem comunica publicului informații de interes public.

Recomandări

Ultimul mesaj al pilotului avionului prăbușit în Kazahstan indică un posibil atac. Principalii suspecți

Una dintre modificările aduse legilor se referă la obligația procurorului de a informa inculpatul de data și ora efectuării oricărui act de urmărire penală din cadrul acelui dosar. Cum vedeți această situație? Practic, inculpatul vrea să știe tot ce se întâmplă în dosar. E nevoie de o reglementare suplimentară în acest domeniu?

Există în acest moment o prevedere în Codul de Procedură Penală ca după momentul în care o persoană devine suspect are dreptul să fie încunoștințat prin avocatul său de anumite acte care se desfășoară. În prezent, avocații inculpaților participă la anumite audieri, dar acest drept nu trebuie extins din momentul ce ai primit o sesizare. Și reiau exemplu cu acel primar. Din moment ce ai primit o sesizare, imediat după ce ai primit sesizarea, fără să faci un minim de verificări, ai anunțat persoana că tu ai deschis o investigație și că urmează să investighezi, este evident că nu o să mai reușești niciodată să dovedești nicio infracțiune. Ce credeți că va face acel primar suspectat imediat? Va distruge documente, va discuta cu cei din subordine să spună ce să declare la procurori când vor fi chemați.

Există dorința de a dezincrimina infracțiunea de mărturie mincinoasă. Pe lângă faptul că toate persoanele care sunt judecate pentru această infracțiune vor scăpa pentru că se va aplica principiul legii penale mai favorabile. Pe viitor, orice persoană care va fi audiată ca martor nu va mai avea obligația să spună adevărul. Fiecare va spune ce vrea. În acest moment, așa cum este reglementat Codul Penal și Codul de Procedură Penală, atunci când audiezi o persoană îi aduci la cunoștință obligația de a spune adevărul, pe care, dacă nu o respectă, este pasibil de răspundere pentru mărturie mincinoasă.  În momentul în care această sancțiune dispare, fiecare persoană poate să spună ce vrea și atunci există un risc foarte mare să ne trezim cu foarte multe situații de erori judiciare pentru că martorii nu vor spune adevărul, ci vor spune cee ace vor.

Să luăm și un alt exemplu. Legat tot de dreptul de a participa la anchetă. Există o modificare care permite unui avocat să asiste la audierea unui martor, iar martorul, în timpul audierii, să se consulte cu avocatul. Să dăm exemplul unui președinte de Consiliu Județean, care este cercetat pentru modul în care a atribuit contracte. Atunci când funcționarul public care s-a ocupat de licitație este întrebat de procuror ,,președintele de Consiliu Județean v-a dat ordin să atribuiți acest contract firmei X?”. Martorul nu va spune, se va consulta cu avocatul și va spune ce îi spune avocatul. Or scopul unei anchete este să afle adevărul, nu să-l ajuți pe om să nu zică adevărul, să nu aibă niciun fel de obligație de a spune adevărul. Sigur, avocatul poate să participe la audierea unui martor, dar nu poate învăța martorul ce să spună, pentru că acesta are obligația să spună adevărul.

Ce vor putea face procurorii în cazul suspecților care fug în afara țării?

Există o modificare care spune că o persoană nu poate fi condamnată în lipsă.  Putem să ne trezim că toate persoanele care sunt cercetate și trimise în judecată, în momentul în care văd că se apropie finalul procesului, vor pleca din țară și în acest fel evită să se pronunțe o hotărâre de condamnare împotriva lor.

După ce v-ați uitat pe aceste modificări, credeți că ele ar putea viza anchete în curs ale Direcției Naționale Anticorupție?

Da, ele vizează și anchetele în curs și modul în care se vor derula anchetele următoare și, cu siguranță, aceste modificări, dacă vor intra în vigoare în această formă, nu vor mai avea finalitate în absolut niciun dosar. Pentru că nu poți să faci investigații în acest fel.

Au venit comunicate de presă nu doar din partea DNA, ci și a DIICOT și a Ministerului Public pe aceste modificări aflate în Comisia de Specialitate a Parlamentului. Una se referă la valorificarea rapoartelor de expertiză. S-au tras semnale de alarmă și cu privire la aceste rapoarte. Cum afectează activitatea dumneavoastră această prevedere? 

Această dispoziție a mai existat în Codul de Procedură Penală și a fost eliminată. Exista obligația ca, de fiecare data când se întocmește un raport de constatare și el este contestat de către inculpați sau părțile din dosar, în mod obligatoriu să dispui o expertiză. Aici nu vorbim doar de efectele pe care le are asupra rapidității cu care vei finaliza un dosar, vorbim și de efectele financiare pentru că toate aceste expertize vor trebui plătite. Vorbim și despre momentele în care intervine o astfel de expertiză. Ea intervine în momentul în care persoanele investigate au anumite calități.

Spre exemplu, atunci când primești o sesizare pentru fraudă cu fonduri europene faci minime verificări să vezi dacă există o pagubă. Și atunci dai unui specialist să-ți facă un raport de constatatare. Este posibil ca din raport să reiasă că nu este nicio pagubă și atunci, cu siguranță, închizi investigația. Dar noi dacă acum, în momentul în care primim sesizarea, trebuie să dispunem expertiză, imediat trebuie să chemăm persoanele pentru a le da anumite calități, de suspecți sau de parte civilă, după care să dispunem aceste expertize. Cu siguranță se va îngreuna foarte mult cursul unui proces. În prezent, în legislație este prevăzut ca atunci când nu ești de acord cu concluziile unui raport de constatare poți să ceri o expertiză în cursul investigației, poți să ceri o expertiză în cursul judecății, deci există acest drept prevăzut și acum.

Laura Codruța Kovesi, în dialog cu jurnaliștii Libertatea/ Foto: Adrian Manolache

Parlamentarii puterii mai au un argument pentru adoptarea unei părți a amendamentelor. Directiva europeană 343/2016, care are ca termen de implementare 1 aprilie anul viitor. Cum vedeți chestiunea aceasta?

Aceste modificări cred că pleacă de la un pretext fals. Sigur, toate directivele europene sunt obligatorii. Ele trebuie implementate, dar nu folosite ca pretext să modificăm ceva ce deja există în legislație. Directiva te obligă, ca stat, să asiguri acele garanții că ceea ce scrie în directive este implementat în legislația ta internă. Or, tot ceea ce scrie în legislația ta internă, de prezumția de nevinovăție, de garantare a dreptului la apărare în timpul unui proces noi avem deja implementat în legislație și mai ales în noul Cod de Procedură Penală la standard europene și mai ales, la standardele pe care această directivă le prevede.

Sunt două școli de gândire cu privire la această directive. Una care spune că prevederile sunt implementate distorsionat și cealaltă care spune că acele prevederi există deja în Codurile Penale.

Haideți să vedem care sunt acele elemente care sunt implementate distorsionat, ca să vă citez, și haideți să vedem de ce este nevoie. Nu știm. Nu există un studiu de caz făcut. Nu există o notă de fundamentare. Nu știm la care dispoziții se referă cei care propun aceste amendamente și spun că nu funcționează. A făcut cineva un studio și a spus că drepturile pe care le au acum părțile în procesul penal nu sunt suficiente sau bine aplicate? Ce anume trebuie modificat? Pentru că regăsim în aceste propuneri de modificare chestiuni care nu au nicio legătură cu dreptul la apărare. Haideți să luăm un exemplu.

Acea modificare care spune că dacă în cursul unei investigații obții probe cu privire la săvârșirea altei infracțiuni, ești obligat să distrugi acele probe și nu poți să continui o investigație. Vă dau două exemple foarte simple, unul chiar din practica DNA. Un judecător era investigat pentru infracțiunile de corupție, pretindea bani pentru ca hotărârile să fie pronunțate într-un anumit fel, iar în timp ce noi investigam această faptă penală, unul din complicii săi a comis infracțiunea de acte sexuale cu un minor. Sigur că procurorul DNA a sesizat Parchetul competent și s-a făcut investigația și pentru acea infracțiune destul de gravă și care are ca parte vătămată un minor.

Dacă aceste propuneri vor intra în vigoare noi va trebui să închidem ochii atunci când aflăm de fapte de violență asupra minorilor, asupra femeilor, atunci când vorbim despre infracțiuni de pornografie infantilă sau de crimă. O să închidem ochii, distrugem probele și nu mai investigăm acele persoane. Aici despre ce garantare a dreptului la apărare vorbim. Sau dezincriminarea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Nu are nicio legătură cu această directive. 06.00.

Cei care au inițiat amendamentele au adus în atenia publică discuții despre faptl că mulți inculpați au stat prea mult în arrest preventive sau că au fost încătușați contrar legii? Cum răspundeți la aceste argumente? Avem modificări și cu privire la arestarea preventive și cu privire la încătușare.

Să plecăm de la un exemplu ipotetic. Să presupunem că un polițist a încătușat o persoană, nerespectând dispozițiile legale. Ce înseamnă? Că toate persoanele care comit fapte de corupție, evaziune fiscală și spălare de bani nu mai trebuie arestate preventiv niciodată? Că poți să iei șpagă de milioane de euro, ca ministru, dar nu poți să fii arestat preventiv pentru că un polițist a greșit o dată când a pus cătușe? Haideți să sancționăm polițistul care nu a respectat legea atunci când a pus cătușele. Nu excludem această posibilitate. Când vorbim despre evaziune fiscală și spălare de bani, când vorbim de prejudicii de sute de mii sau milioane de lei,  și în astfel de situații nu poți să iei nicio măsură preventivă.

Dar un cetățean care comite o infracțiune de furt măruntă sau fură de mai multe ori, acela poate fi arestat preventiv. În schimb persoanele care dețin funcții importante și cauzează daune de sute de mii de euro nu pot fi nici măcar arestate preventive. Despre asta vorbim când ne refererim la modificări, despre discrepanțele care există. Încătușarea unei persoane arestate se face peste tot în lume. Sunt anumite reguli care se respectă. Nu este o noutate. Cătușele nu au fost inventate în România. Și nici arestarea preventivă. Sunt măsuri care se iau peste tot în lume atunci când dorim să luptăm cu un fenomen infracțional grav așa cum este cel al corupției.

Având în vedere toate aceste modificări, încotro se îndreaptă lupta anticorupție în România?

Lupta anticorupție va fi terminată. Dacă ne uităm în urmă cu 12 – 15 ani vedem că nu se întâmpla mare lucru în lupta anticorupție. Nu erau anchete. Anchetele DNA din ultima perioadă de timp și hotărârile de condamnare pronunțate de judecători cred că sunt motivul pentru care se dorește modificare acestor legi. Dacă analizăm eficiența în lupta cu corupția, o să constatăm că pentru a crește eficiența în investigarea acestui tip de infracțiuni România avut nevoie de trei premize. Un sistem de justiție independent, o legislație adecvată care să-ți ofere instrumente investigative, și o structură specializată așa cum este DNA pentru fapte de corupție sau DIICOT pentru fapte de crimă organizată. Dacă oricare din aceste premize nu mai există, nu poți avea eficiență în lupta cu corupția.

Un sistem de justiție care nu este independent nu poate lupta cu corupția la nivel înalt. O să ne întoarcem la vremurile de dinainte de 2004 când deciziile în dosare penale se luau la sediul unui partid politic. Când un procuror este investigat politic, nu va avea libertatea de a deschide o investigație, nu va putea să facă o investigație serioasă, iar o justiție care nu este independentă nu le va garanta niciodată cetățenilor că vor avea parte de procese corecte și echitabile. Dacă nu ai instrumente potrivite să lupți cu criminalitatea, nici nu poți să ai rezultate în această luptă.

Vorbim de acte egale. Păi vorbim de actele legale atunci când administrăm probe. Haideți să vedem. Un procuror are acces la baze de date pentru a verifica identitatea unei persoane. Ce înseamnă asta? Că toate persoanele care vor comite o data o infracțiune trebuie să aibă și ele acces la baza de date ca să vorbim de arme egale? Nu, vorbim de arme egale când o persoană are calitatea de suspect, trebuie să-și facă apărarea și din acel moment acest principiu este respectat în totalitate.

Ați descris toate aceste modificări aduse Codurile ca nefiind în slujba cetățenilor. Atunci, cui servesc ele?

Dacă nu luptăm cu corupția, cui folosește? Persoanelor care comit fapte de corupție. Știm cu toții că acest fenomen ne afectează în mod direct sau indirect. Am dat de câteva ori exemplu în spațiul public, chiar la un bilanț al DNA, plecând de la câteva cazuri pe care noi le-am investigat. Și am luat exemplul producătorului de medicamente care dorește să pună un medicament pe piață și pentru a face acest lucru are nevoie de autorizare. I se cere mită pentru acea autorizare. Sigur, mita în România se pretinde de multe ori înainte contractului, este un procent din evaluarea contractului, și atunci omul de afaceri care oferă această mită trebuie să-și recupereze cumva banii. Și cum va face acest lucru? Va mări prețul medicamentului, calitatea serviciilor nu va fi la fel de ridicată și iată că cetățeanul, prin fapte de corupție, va fi afectat. Atunci când lăsăm un fenomen precum corupția să devină sistemic, generalizat, cu siguranță nu vrem să protejăm cetățenii.

Am vrea să ne uităm puțin și la reacția oamenilor. Am văzut proteste în fiecare weekend, poate chiar mai des. Ce înseamnă pentru dumneavoastră aceste proteste unde, de multe ori, se vorbește despre DNA și îi sunt cerute lucruri Direcției?

Eu nu pot să comentez aceste lucruri pentru că sunt magistrate. Pot spune însă că am observant în ultimul an o implicare mult mai active a cetățenilor în dezbaterea privind lupta cu corupția, privind principiile statului de drept. Și acest lucru este extrem de important pentru noi. Suntem conștienți de faptul că ceea ce face DNA are un rol în societate. Și din punct de vedere preventive și al descoperirii și investigărilor faptelor de corupție. Acest răspuns din partea cetățenilor, această implicare active, ne arată cât de importantă este ceea facem.

Se întâmplă lucruri importante și în restul Europei, mai ales în partea de est. Cel mai recent caz este cel al Poloniei, unde sunt în curs de adoptarea proiecte de legi contestate de către magistrați. Ce părere aveți?

Există un asalt asupra justiției și în alte state. În unele state mai puternic, în altele poate nu așa puternic, dar mai rapid. Mai pot fi date exemple. Dacă nu uităm la ce vrea Europa, haideți să plecăm de la acea directivă privind înființarea Parchetului European. De fapt, ce vor statele UE? O structură de parchet care să investigheze fraudele europene. Care este tot o formă de abuz în serviciu și de manifestare a unor infracțiuni în legătură cu fapte de corupție. Cred că spre această dorință trebuie să mergem. Să protejăm banul public și cetățenii de acest tip de infracțiuni. Dar, dimpotrivă, noi ce vedem? Un asalt asupra justiției, asupra independenței procurorilor, dorința de a limita posibilitățile de a efectua investigații.

S-a vehiculat în spațiul public că ați fi favorită pentru a conduce această instituție europeană. Ați avut vreo discuție pe această temă?

Nu, este o instituție care va funcționa de-abia din anul 2019. Noi, ca instituție, am transmis puncte de vedere, mai ales că a fost un grup etic care a transmis observații când s-a negociat directive, pentru că DNA este singura instituție din România care face investigații cu privire la fraudele din fonduri europene sigur că am fost cei mai în măsură să oferim aceste opinii. Dar eu nu comentez speculații și situații ipotetice.

Să ne uităm și pe rezultatele muncii DNA. Și aici sunt două tabere. Unii discută despre anumite achitări, alții despre dosarele cu prejudicii mari. Haideți să ne uităm la dosarele cu prejudicii mari. După mai mulți ani în care ați discutat despre recuperarea prejudiciilor ce efecte sunt?

Procentul de achitări la DNA este undeva constant în jur de 10%. Unii zic că este mult, alții că este puțin. Unii iau anumite exemple și extrapolează. Dar să vedem motivele pentru care procurorii primesc achitări. În acest an, 39 de persoane au fost achitate ca urmare a deciziei CCR privind abuzul în serviciu. Nu poți să reproșezi unui procuror că nu a prevăzut că peste un an sau doi CCR va da o decizie care lui îi va crea probleme și care va duce la achitare. Să revenim la recuperarea prejudiciilor. DNA în fiecare an are rezultate mai buni de indisponibilizarea bunurilor. Doar într-un an de zile anul trecut, bunurile și valorile sechestrate de DNA au fost de peste 660 de milioane de euro. Deci peste jumătate de milliard de euro. Dacă ne uităm la ultimii 4 ani, această valoare este de 2 miliarde de euro. O să mă întrebați ce se întâmplă cu aceste valori. În momentul în care judecătorii pronunță hotătârile definitve de condamnare și dispun confiscarea, modul în care se execute aceste hotărâri judecătorești trebuie făcute de către organelle financiare din subordinea Ministerului Finanțelor.

Doar în dosarele DNA, anual, sumele pe care judecătorii le dispun a fi confiscate sunt peste 2-300 de milioane euro. Dar Ministerul Finanțelor, prin organele sale interne, trebuie să ne explice cât la sută din aceste valori recuperează. Pentrui că vorbim despre terenuri sechestrate, imobile care pot fi executate. Anul trecut a fost primul în care a reușit să indisponibilizeze și bunuri aflate în străinătate. Am sechestrat mai multe vile de lux aflate în sudul Franței până la concurența sumei de 5 milioane de euro. Din această perspectivă, DNA își face treaba. Am înființat un department de investigații financiare al cărui rol tocmai acesta este. Să facă o investigație financiară pe lângă cea penală, să identifice bunuri și valori care pot fi indisponibilizate. Urmare a faptului că am înființat acest compartiment și sumele confiscate au crescut.

După o achitare, există discuții al nivelul DNA pentru a vedea ce instrumente a folosit procurorul, dacă a audiat toți martorii, dacă a ținut cont de toate expertizele, rapoartele și de toate resursele pe care le-a avut la dispoziție?

Da, sigur că da. Se face o analiză pe fiecare caz de  achitare, la fiecare șase luni se face o analiză pe toate achitările care sunt pronunțate, se identifică clar care sunt motivele de achitare pentru că judecătorii, atunci când motivează spun de ce dau aceste soluții. Vă pot spune, printre cauzele identificate de noi, sunt dezincriminarea unor infracțiuni, pronunțarea unor decizii ale CCR și sunt situații în care se pronunță o soluție de achitare în 2017 pentru un dosar din 2007. Adică o investigație făcută în urmă cu 10 ani în care, sigur, și probleme se schimbă. Sunt achitări pentru că probatoriul administrat este interpretat diferit. Atunci când se constată că procurorul a greșit în activitate, se reține ca fiind imputată procurorului această soluție.

Un alt mit care a existat în spaţiul public este că judecătorii şi procurorii nu răspund. Ba da, răspund! Răspund şi disciplinar, răspund şi penal, în toate formele în care orice altă persoană poate să răspundă. Atunci când ai aplicat legea cu gravă neglijenţă sau cu rea credinţă, statul se poate îndrepta împotriva ta. Există reglementată această răspundere materială a magistratului.

Vreau să vă rog să vă faceţi un bilanţ personal, dacă reproşaţi ceva procurorilor din subordinea dumneavoastră  şi dumneavoastră ca şef al instituţiei?

Întotdeauna poţi să că nu eşti mulţumit de ce ai făcut. Sigur, am şi regrete, am şi reproşuri. Sunt situaţii cu care ne-am confruntat în acest an ca instituţie şi eu ca procuror, situaţii inedite pentru DNA. Au fost câteva persoane din DNA care nu aveau ce să caute în DNA. Noi avem la sfârşitul fiecărui an o şedinţă de bilanţ în care analizăm şi lucrurile bune şi lucrurile rele. Vă rog să mă lăsaţi să le spun colegilor ce am de spus, să audă de la mine personal şi nu prin intermediul unui interviu. Important este că acolo unde am simţit că sunt probleme, şi sunt de notorietate cazurile din acest an cu procurori care au avut probleme,  nu cred că există instituţii perfecte şi oameni perfecţi care lucrează în instituţii, important este atunci când ai o astfel de problemă cu te raportezi la ea. Noi am reacţionat de fiecare dată. Am sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, am cerut revocarea unor procurori când am constat că aceştia nu şi-au îndeplinit atribuţiile aşa cum era prevăzut în lege şi sperăm ca pe viitor acest lucru să nu se mai întâmple. Sunt lucruri bune care s-au întâmplat în DNA, dar sunt şi lucruri mai puţin plăcute.

Se mai incheie un an din  activitatea DNA şi vreau să vă întreb ce va urma, pentru dumneavoastră, dar şi pentru DNA.

Ca procuror şef trebuie să gândesc priorităţile pentru anul viitor şi modul în care le vom implementa. La nivel personal, mă gândesc ca toată energia pe care o am să o dedic în continuare meseriei şi să încerc să-mi duc mandatul la standardele cele mai înalte şi cât mai bine. Ce voi face după…Revin la ceea ce am spus de fiecare dată. O să-mi continui cariera în domeniul juridic. De oameni care să muncească cred că este nevoie, nu-mi fac probleme. Am o experinţă personală de peste 22 de ani ca procuror. Cu singuranţă că este de lucru şi cu singuranţă că o să am ce să fac.

Cum stau lucrururilei în România din punct de vedere al separaţiei puterilor în stat?

Noi sperăm ca opiniile pe care le facem publice, opiniile care ni se cer instituţional să contribuie la adoptarea unei legislaţii mai bune, nu a unei legislaţii care să încurce, a unei legislaţii care să creeze riscuri şi vulnerabilităţi. Noi ca procurori nu facem legea. Legea o face Parlamentul. Bună. rea, cum este, noi trebuie să o aplicăm. Dar pentru că suntem primii chemaţi, în sistemul judiciar, să o aplicăm legea cu singuranţă că ştim ce efecte pot avea anumite modificări.

Rolul nostru este să atragem atenţia, ceea ce am şi făcut ieri. Am arătat, dacă această modificare intră în vigoare, acestea sunt consecinţele. Să încercăm să exemplificăm, să încercăm să-i convingem pe cei din legislativ că aceste modificări nu sunt utile. Nu pentru că suntem procurori şi ne dorim instrumente de investigare, ci pentru că, în primul rând, justiţia care este pentru cetăţean trebuie să ne gândim la ce este bine pentru societate şi pentru cetăţean. O legislaţie proastă care perimite infractorilor care comit fapte grave să scape şi să nu fie pedepsiţi nu cred că este utilă societăţii.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro