Cum depășiți clipele delicate? Cum faceți față neînțelegerilor sau certurilor, atunci când apar?
Sigur, disensiuni apar, sunt firești. Sunt două variante sau chiar trei, în cazul nostru: unu – ne bosumflăm, stăm, tăcem așa o vreme și, după aceea, ne bufnește râsul, pentru că ne dăm seama că ne-am certat dintr-o prostie. Dar, aici, fac apel la cei care trec prin clipele astea să recurgă la inteligență, nu la încăpățânare. Încăpățânarea nu duce la nimic bun și, până la coadă, nu e vorba despre cine are dreptate, cine n-are dreptate, ci despre a repune pe făgaș un vagon care a luat-o un pic razna. Îl pui înapoi pe șine și merge… mai scârțâie prima oară, dar aia e.
A doua – fă ceva, un lucru util, și scapi apoi de toată grija asta; și a treia: cumpărați-vă sau luați-vă o pisică, pentru că animalele simt când oamenii se ceartă… sau un câine, mă rog, ce vă place. Probabil că un șarpe n-o să vină să vă mângâie, dar, un câine sau o pisică sigur… că simt că vă certați.
De la ce pornesc certurile între Cristi Iacob și soția lui și cum le rezolvă
Ești o fire credincioasă. Tot tu povesteai acum ceva vreme că, în weekenduri, tu și Gabriela vă petreceți timpul la mănăstire, la Țânculești. Cât de importantă este credința pentru voi?
E de importanță capitală, pentru că ne aduce liniște și pentru că, acolo, am descoperit niște oameni care n-au fost viciați absolut deloc de societate. Au reușit să rămână albi și curați sau s-au curățit, s-au despătimit, și-atunci, refaci iubirea în stare pură, refaci inteligența în stare pură, refaci umorul în stare pură, pentru că nu vă închipuiți că, dacă un om se îmbracă într-o haină de culoare neagră și are un program strict și încărcat cu rugăciune, cu slujbă, asta înseamnă că exclude umanitatea sau, de ce nu?, umorul.
Părintele Ghelasie de la Frăsinei avea o vorbă: „Nu fiți fixiști!“. În materie de ortodoxie vorbesc. Și asta pornește dintr-un fapt foarte simplu: nu judecați dinainte, nu mergeți cu preconcepții. Până nu stai de vorbă cu omul respectiv, nu poți să spui cum e. Și să nu vă speriați, la început, dacă mergeți într-o mănăstire, călugării sunt puțin nu reticenți, ci tăcuți un pic, pentru că ei trebuie să vadă ce cauți tu acolo. Dacă te-ai dus ca pentru turism, te tratează ca pe un turist, adică: „Ce vrei? Ți-e foame?“ – acele lucruri strict omenești. Dacă te interesează și ceva mai profund, treptat, treptat, cu răbdare, o să primești. Trebuie să ceri, însă, cu adevărat, nu dintr-o curiozitate sau, știu eu, din modernitate sau din altă pricină.
Da, mergem acolo, pentru că acolo ne-am aflat liniștea, ne simțim extrem de bine și e ca o… te acoperă ceva, parcă nu te mai atinge nimic din marasmul societății care ne înconjoară. Și începi să o înțelegi, și încerci să te gândești la oamenii din jurul tău fără să-i judeci, ci că doar trec printr-o perioadă mai puțin fastă a vieții lor și că are cine să-i judece. Și că și tu trebuie, mai degrabă, să-ți vezi de bubele tale, care tare multe sunt! Pentru că lumea crede invers: „Eu sunt cel mai bun!“, „Eu sunt cel mai curat!“, „Eu sunt cel mai așa“… Nu, e invers! E invers, pentru că, dacă o să vezi în profunzime, mai ai atâtea de învățat și atâtea de curățat, că te apucă spaima. Dar… o spaimă plăcută.
„Nu-mi fac griji pentru viitor, că el oricum vine”
Ce planuri ai pentru restul anului? Poate ne enumeri măcar câteva surprize pe care le pregătești fanilor…
Repetând lucrul pe care l-am spus la început: nu-mi fac griji pentru viitor, că el oricum vine! Planul meu e să iau lucrurile care mi se oferă de către viață, de către profesie cu tot sufletul, ca până acum. Poate încărcat cu mai multe lucruri pe care le-am pățit anul ăsta, am mai tras câteva concluzii, s-au mai umplut anumite pahare cu bucurii… mai mult cu bucurii și cu confirmarea faptului că se poate și cu binele, nu numai cu răul. Adică, răul, de obicei, se hrănește cu rău. Dacă nu-i dai, nu crește, e simplu! E greu de făcut în același timp. E simplu de spus, e greu de făcut, pentru că noi primim sfaturi cu picătura și dăm cu găleata.
Nu-mi place cuvântul „fan“. De ce? Pentru că vine de la „fanatic“ și nu îmi plac oamenii fanatici. Mi-ar plăcea să am doar prieteni, și prietenia este destul de complicată. Sper ca cei în fața cărora am privilegiul să stau să fie blânzi cu mine și să fie convinși că sunt sincer, și că lucrurile pe care le spun, le spun din tot sufletul meu. Cam astea… Surprizele, abia aștept să le aflu și eu!
ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL VIVA.RO
ivryernest • 07.10.2022, 18:38
- Vreau să-mi las barbă ! - Nu-ți stă bine ! - Ce-mi pasă ? Mie-mi place ! Și tot așa...