Cine a fost Decebal – curiozități despre ultimul rege al Daciei

Statul dac sub regele Decebal

Statul dac era unul dintre cele mai puternice regate din Europa în perioada antică și ocupa teritoriul actual al țării noastre. Dacia se remarca printr-o organizare politică și militară puternică sub conducerea unor regi capabili, dar și prin cultura și religia sa distinctă. Geto-dacii, strămoșii românilor, erau un popor războinic și foarte curajos.

Statul dac a cunoscut o perioadă de apogeu în secolul I î.Hr. și în secolul I d.Hr., sub regele Burebista (82-44 î.Hr.) și, mai târziu, sub conducerea regelui Decebal. În timpul domniei acestuia, regatul dac cuprindea Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul şi sudul Moldovei și, chiar dacă era mai restrâns ca arie geografică decât regatul lui Burebista, era considerat mai puternic şi mai bine organizat, potrivit Wikipedia.

Teritoriul Daciei se întindea între râul Tisa la vest, râul Nistru și Marea Neagră la est, Dunărea la sud și Carpații Păduroși la nord. Capitala statului dacia era la Sarmizegetusa Regia, în Munţii Orăştiei. În Antichitate, Dacia era locuită de geto-daci. Conform unor scrieri rămase de la vestitul istoric și geograf grec Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă până în partea superioară a Dunării (denumită Danubius, de la izvoare până la Drobeta), iar geții stăpâneau cursul inferior al fluviului (Cazanele de astăzi), până la vărsarea în Marea Neagră.

Recomandări

Fiica lui Adrian Kreiner cere ucigașilor tatălui său daune de 3 milioane de euro. Suspecții, la proces: „Nu recunosc omorul”

Cine a fost Decebal

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Conform surselor istorice existente, Decebal s-ar fi născut cândva între anii 50 și 60 d.Hr. și a fost ultimul mare rege al Daciei, unul dintre cei mai temuți adversari ai Romei Antice. El a condus regatul dac timp de aproape trei decenii (87-106 d.Hr.) într-o perioadă de mari încercări, care a fost marcată de cruntele conflicte armate cu romanii.

Decebal a devenit rege în anul 87 d.Hr., după ce Duras, fostul conducător al Daciei, i-a cedat tronul. În timpul domniei, el a reușit să unească triburile dacice într-o puternică confederație, care a reprezentat o amenințare constantă pentru o putere net superioară din punct de vedere tehnologic și numeric așa cum era Imperiul Roman.

Mai mult decât atât, Decebal a fost considerat cel mai de temut dușman al Romei Antice datorită abilității de a pune la punct tactici militare ingenioase și de a înfrunta cu succes armata romană, una dintre cele mai numeroase, mai bine echipate și organizate forțe ale vremii. Folosind tactici de gherilă și datorită cunoștințelor sale despre terenul muntos al Daciei, armata dacică a reușit să provoace pierderi semnificative în rândul romanilor.

Recomandări

Procesul foștilor clerici Cornel Onilă și Sebastian Jitaru a ajuns la Înalta Curte. Detalii din dosarul agresiunilor sexuale împotriva elevilor de la seminar

Decebal, „potrivnic de temut al romanilor”

Decebal a purtat mai multe războaie împotriva romanilor în urma cărora aveau să-i fie recunoscute abilitățile militare și politice. La început de secol al III-lea, la aproximativ un secol și jumătate de la afirmarea regelui dac, istoricul roman Dio Cassius i-a făcut acestuia un portret elogios, în care l-a descris drept un inamic de temut al romanilor: „Decebal, regele dacilor, era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucru el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”.

Victoria de la Tapae

Istoricii susțin că numele „Decebal” este un titlu onorific, derivat din cuvintele dacice „dece”, care înseamnă „zece”, și „bal”, care înseamnă „puternic”, având sensul de „Cel puternic ca zece oameni”. Acest nume reflectă caracterul regelui de lider și de războinic redutabil. Înainte ca faima cucerită în războaiele de la Tapae să îi aducă acest supranume, Decebal purta un alt nume, Diurpaneus sau Dorpaneus. Unul dintre aceste conflicte a avut loc în anul 87 d.Hr., împotriva armatelor împăratului Domițian, conduse de generalul Fuscus.

Recomandări

Un cuplu de români, Florin și Axinia, dispărut în inundațiile din Spania, e căutat în orezărie de copii: „M-au sunat părinții să-mi spună că-i ia apa”

Se spune că, înainte de confruntare, observând forțele numeroase ale romanilor, Decebal ar fi propus încheierea unui tratat de pace, însă oferta sa a fost respinsă. Drept urmare, trupele romane au înaintat, au traversat Dunărea, însă au fost oprite la Tapae (n.n. – Porţile de fier ale Transilvaniei, din zona Ulpia Traiana Sarmizegetusa) într-o ambuscadă pusă la cale de Decebal. Potrivit unor surse istorice, oastea formată din circa 60.000 de oameni, dintre care 40.000 de daci, i-au ucis pe aproape toți soldații din Legiunea a V-a Aludae, inclusiv pe generalul Fuscus.

Eșecul în fața împăratului Domițian

La un an de la succesul repurtat în lupta de la Tapae, o armată romană condusă de Tettius Iulianus a atacat din nou regatul lui Decebal, pătrunzând prin Banat. Oastea lui Decebal a așteptat-o tot în defileul Tapae, însă de această dată avea să sufere o înfrângere grea, pe fondul dificultăților pe care le-au întâmpinat armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii și cu marcomanii, care îl sprijiniseră pe regele dac. Drept urmare, Decebal a fost nevoit să încheie un tratat de pace cu împăratul Domițian în anul 89 d.Hr. care, spun unii istorici, i-ar fi fost avantajos. În aceste condiții, Decebal a fost numit client al Romei, iar regatul său, care devenea regat clientelar, beneficia de subvenţii din partea Romei. Mai exact, Imperiul Roman a trimis în Dacia mineri, ingineri constructori şi instructori militari, astfel încât statul dac să se poată dezvolta şi organiza, mai precizează Wikipedia. Au urmat 12 ani de pace, perioadă în care Decebal a continuat să-și consolideze statul și puterea.

Primul război împotriva împăratului Traian

Confruntările dintre daci și romani au reînceput în timpul împăratului Traian, care dorea cu orice preț să cucerească Dacia datorită aurului și a celorlalte resurse. În primăvara anului 101, armata romană, condusă chiar de împărat, după pregătiri care au durat aproape trei ani, a atacat statul dac cu o oaste care număra în total circa 150.000 de soldați. La 25 martie 101, oastea romană a părăsit Roma, a traversat Dunărea pe poduri de vase la Lederata (Ramna) și la Dierna (Orșova) pătrunzând în Dacia prin Banat.

Dio Cassius relatează despre un episod în care burii germanici și aliații lor i-au trimis lui Traian o ciupercă uriașă pe care era înscris un mesaj prin care îi sfătuia pe romani să se întoarcă la Roma, spre binele lor. Aceștia au ignorat mesajul, iar în vara anului 101 d.Hr. a avut loc bătălia de la Tapae. Aici, Decebal a încercat să oprească înaintarea romanilor, însă a fost învins.

Anul următor, regele dac a suferit alte înfrângeri, în luptele de la Nicopolis ad Istrum și din Dobrogea, la Adamclissi. Enciclopedia online Wikipedia precizează că, în toamna anului 102 d.Hr., Decebal avea să fie forțat să accepte o pace dureroasă și, totodată, să dărâme zidurile cetăților sale, să cedeze anumite teritorii și să renunțe la independența în politica externă.

Al doilea război daco-roman

În anul 103 d.Hr., împăratul Traian i-a ordonat renumitului inginer Apolodor din Damasc să construiască un pod peste Dunăre, între Drobeta și Pontes, care le permitea înaintarea rapidă a trupelor. Acesta avea să fie finalizat în anul 105 d.Hr., iar în vara aceluiași an, legiunile romane au traversat podul, cu intenția de a ataca din nou Dacia și de a o înfrânge o dată pentru totdeauna.

Bazat pe susţinerea aliaţilor săi, Decebal a atacat armata condusă de Traian cantonată în Dacia, cu intenţia de a recupera teritoriile pierdute. Însă, abandonat de aliați și replica puternică a legiunilor romane au dus la cucerirea cetăților Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Tilișca, care păzeau accesul spre Sarmizegetusa Regia.

Apoi, romanii aveau să cucerească şi să distrugă capitala Daciei, în anul 106 d.Hr., în pofida rezistenței eroice a ostașilor conduși de Decebal. Mărturii ale acestor conflicte le reprezintă basoreliefurile de pe Columna lui Traian, care a fost construită în Roma de Apolodor din Damasc, în anul 113 d.Hr., precum și cele de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea.

Sfârșitul lui Decebal

Urmărit de cavaleria romană, Decebal s-a sinucis pentru a nu cădea viu în mâinile inamicului. Unii istorici spun că tragicul sfârșit s-a petrecut în apropierea cetăţii Sarmizegetusa Regia, însă o veche legendă spune că acesta ar fi avut loc la Poiana Omului, în Munţii Orăştiei. Cu toate acestea, Tiberius Claudius Maximus, un soldat roman din Legiuna a VII-a Claudia, a pretins că l-a capturat pe regele dac înainte ca acesta să moară, așa cum este scris pe stela sa funerară descoperită la Filippi (Grecia).

Maximus i-a tăiat lui Decebal capul și mâna dreaptă și i le-a dus împăratului Traian, la Ranisstorum. Capul ar fi fost aruncat pe treptele Gemonii, un loc din Roma unde erau expuse trupurile inamicilor lui Traian pentru a fi batjocorite de oameni, iar în cele din urmă ar fi fost aruncat în apele Tibrului, relatează Adevărul.ro.

Urmările războaielor daco-romane

Încheierea celui de-al doilea război daco-roman consemna proclamarea Daciei drept provicie romană. Aceasta era redenumită Dacia Felix, iar noua capitală era stabilită la Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegetusa. Cucerirea Daciei a fost sărbătorită timp de 123 de zile pe străzile Romei, iar cetăţenii ei au fost scutiţi timp de un an de plata impozitelor.

De asemenea, mii de daci au fost înrobiți la Roma. În Dacia, romanii au adus cultura și tehnologiile lor, construind orașe și drumuri, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării viitoare a regiunii. Totodată, cucerirea Daciei a adus Imperiului Roman o imensă bogăție datorită resurselor de aur și de argint descoperite în minele dacice.

De altfel, unii istorici care au relatat despre războaiele daco-romane afirmă că prada armatei împăratului Traian a constat în peste 160 de tone de aur şi 300 de tone de argint. Istoricul roman Dio Cassius susţine că Decebal ar fi fost trădat de Biciclis, unul dintre apropiaţii săi, care căzuse prizonier în război, iar datorită acestuia romanii ar fi descoperit o parte din comoară. O altă parte fusese ascunsă de Decebal în albia râului Sargeţia, care curgea în apropiere de cetatea Sarmizegetusa Regia, înainte ca aceasta să fie cucerită de romani, potrivit site-ului Desprelume.ro.

Foto: Shutterstock.com

Vezi și care Au Fost Regii României

Urmărește-ne pe Google News